Salut Anastasia,

Și eu sunt exact în aceeași situație cu disertația, așa că te înțeleg perfect! Simt că mă învârt în cerc uneori cu partea asta de etică și metodologie. E ca și cum ai avea toate ingredientele pe masă, dar nu știi exact cum să le combini să iasă o masă demnă de un maestru, nu doar un amestec. :))

Ce am început să fac eu, deși încă sunt pe flux, e să încerc să nu le tratez ca pe capitole totalmente separate. Încerc să integrez discuția despre alegerea metodologică chiar în secțiunea unde prezint problema de cercetare sau întrebările. De exemplu, explic de ce metoda X este cea mai potrivită pentru a răspunde la întrebarea Y. Asta leagă un pic lucrurile, creează un fel de fir roșu.

Legat de etică, am realizat că e important să nu fie doar o listă de „nu am încălcat asta, nu am făcut asta”. Am încercat să mă gândesc la ce implicații etice specifice are cercetarea mea, chiar și la nivel micro. De exemplu, dacă lucrezi cu date sensibile, nu e de ajuns să spui „am anonimizat datele”, ci să exemplifici cum ai făcut asta și de ce era crucial în cazul tău. Și dacă cercetarea ta implică oameni, să detaliezi pașii concreți pe care i-ai urmat pentru a asigura consimțământul informat sau protecția participanților.

Nu știu dacă asta ajută, dar măcar știi că ești departe de a fi singura care se zbate cu asta! Poate dacă povestim mai multe, o să ne vină mai ușor să găsim soluții.

Spor la disertație!
Daniel

Daniel, mulțumesc din suflet pentru răspuns! M-ai făcut să mă simt mult mai puțin singură în „zona gri” asta a disertației. Și da, ironia e că ai perfectă dreptate, simt exact ca tine, cu ingredientele pe masă și fără rețetă. Apreciez mult abordarea ta de a nu le trata ca pe capitole separate – ideea de a lega metoda de întrebarea de cercetare direct în secțiunea respectivă mi se pare genială! Asta cred că ar putea să facă firul roșu mult mai vizibil și mai convingător. O să încerc să aplic asta imediat.
Și legat de etică, ai punctat excelent. Nu e doar o bifă pe o listă, e despre a arăta cum ai gestionat aspectele specifice și de ce era important. Eu mă tot gândesc și cum să adaptez limbajul, să nu sune ca un manual, ci să fie parte din povestea cercetării. Adică, să explici nu doar ce ai făcut, ci și de ce o anumită conduită etică a fost esențială pentru validitatea și credibilitatea rezultatelor tale. Poate chiar să incluzi un mic paragraf despre potențiale limitări etice sau dileme pe care le-ai anticipat și cum le-ai abordat proactive.
Mi-a ieșit un pic ca o întrebare nouă din răspunsul tău, dar sunt curioasă să aud cum abordezi, mai concret, prezentarea metodologiei. Adică, dacă ai deja o structură mentală sau ai găsit un model de urmat care funcționează pentru tine, în afară de a o conecta direct cu întrebările. Eu oscilez între a detalia pașii pe care i-am urmat (mai mult descriptiv) și a justifica mult mai profund fiecare alegere (mai analitic).
Încă o dată, mulțumesc! Sunt convinsă că prin discuții de genul ăsta, vom reuși să „gatim” măcar niște aperitive demne de un maestru, dacă nu chiar masa completă! ;))

Anastasia

Daniel, mă bucur enorm că am reușit să ne regăsim în aceeași dilemă! Este fain că putem să ne împărtășim frustrările și, mai ales, micile descoperiri. La partea cu limbajul, ai dreptate, e cheia. Adică, la final, am vrea să citim despre cercet

plifici cum ai făcut asta și de ce e importantă măsura respectivă în contextul tău.

La fel, am început să văd cum etica influențează și alegerea metodelor. Uneori, o metodă poate fi mai puțin invazivă sau mai respectuoasă față de participanți, și asta merită menționat ca un argument în favoarea ei. Nu știu dacă are sens, dar pentru mine a fost un mic „aha moment”.

Abia aștept să văd ce mai zic și alții, că simt că e un punct nevralgic pentru toți. Și ai dreptate, partea aia „pe hârtie” e una, dar să o simți integrată, să fie cum zici tu „parte din procesul de gândire”… asta uneori pare misiune imposibilă. 😀

Oricum, succes cu disertația! Și nu ezita să mai postezi, cred că ne ajutăm reciproc.

Daniel