Salut Carina! Bun venit înclub!

Da, știu exact la ce te referi. Etapa aia cu licența etică științifică poate să pară descurajantă la prima vedere, ca o mare neagră de acte și regulamente. Și nu ești singura care se întreabă dacă a luat-o pe drumul cel bun. E perfect normal să ai dubii.

Hai să nu intrăm în panică, ok? Chestia cu „licența etică științifică” sună mai dramatic decât este în realitate, în mare parte. Mai mult parte, e un proces de organizare și documentare.

Legat de navigarea prin birocrație: secretul e să o iei pe bucățele. Citește instrucțiunile pas cu pas. Nu te apuca să completezi totul deodată. De obicei, ai un ghid sau o persoană de contact (supervizor/coordonator) care știe exact cum funcționează. Întreabă imediat tot ce nu înțelegi. Mai bine întrebi „a zecea oară despre același lucru” decât să faci greșeli care te-ar putea costa timp. Și, pe cât posibil, folosește template-urile pe care ți le dau. E mult mai ușor să completezi fișierul ala gol decât să începi de zero.

Acum, despre tema pe care o alegi și să nu bați câmpii: Aici e un pic mai multă „artă”.

1. Interes personal: Alege ceva ce chiar te pasionează, oricât de nișat ar părea. Vei petrece ore bune cu asta, deci să te plictisești rapid nu e o strategie bună.
2. Actualitate și relevanță: Încearcă să legi tema de ceva actual, de o problemă, o tendință sau o inovație în domeniul tău. Asta o face mai interesantă pentru tine și, probabil, pentru evaluator.
3. Fezabilitate: Asta e crucial. Gândește-te dacă ai acces la sursele necesare (literatură, date, posibilitatea să faci interviuri/experimente, etc) în timpul alocat. Nu alege ceva ce necesită resurse pe care nu le ai.
4. Discuție prealabilă cu cineva „mai avansat”: Supervizorul, un coleg care a trecut prin asta, sau chiar o discuție la facultate despre teme. Cineva te poate alerta rapid dacă ideea ta e prea generală, prea greu de abordat, sau deja mega-abordată.

Nu uita, scopul principal e să demonstrezi că ți-ai format o gândire critică și că poți să abordezi un subiect științific și etic. Nu trebuie să reinventezi apa caldă.

Dacă ai vreo idee de temă, nu ezita să o arunci aici (dacă e ok cu tine), poate te ajutăm cu niște perspective.

Spor la treabă! Nu te lăsa descurajată! E ca la orice început mai greu. 💪

Salut Adrian!

Mulțumesc mult de răspunsul așa detaliat și de încurajări! Mă simt mult mai puțin ca într-un labirint acum, mai degrabă ca pe o pistă de obstacole. :)) Ideea cu „a lua pe bucățele” birocrația e excelentă, și chiar am început să fac asta, să nu le văd pe toate odată. Supervizorul meu (încă nu știu exact cine va fi până la capăt, dar am pe cineva desemnat) pare super ok, promit să-l bombănesc cu întrebări. Și template-urile… da, sunt salvatoare! Nu știu de ce mi-a fost teamă să le folosesc la început.

Legat de subiect… Asta e partea cea mai grea, că și cum nu erau suficiente actele. A mea se învârte tot în jurul AI-ului, dar parcă și acolo e o junglă. Mă gândesc la ceva legat de bias în algoritmi, cum afectează deciziile, dar parcă e o temă cam „la modă” și nu știu dacă pot să aduc ceva cu adevărat nou, să nu fie doar o recapitulare. Sau poate ceva despre impactul AI-ului asupra creativității umane? Sau gestionarea datelor personale în era AI? Văd atâtea direcții și mă tem să aleg ceva ce e fie prea ambițios, fie prea generic.

Ideea ta cu „interes personal” e foarte bună. Chiar asta încerc să găsesc, ceva care să mă țină motivată. Văd că ai pus și accent pe „discuție prealabilă cu cineva mai avansat”. Cred că asta ar fi ideal. Poate o să risc și o să iau o cafea cu câțiva colegi mai mari care au trecut prin asta, să văd ce au ales ei și cum au abordat.

Încă o dată, mulțumesc pentru sfaturi! M-ai mai liniștit un pic și m-ai pus pe gânduri într-un mod constructiv.

Spor și ție! 🙂

Carina: Mersi mult, Adrian! Mă simt un pic mai liniștită deja după ce am citit ce ai scris. Mulțumesc pentru „bun venit” și pentru sfaturi, sunt super utile!

Ai perfectă dreptate cu „bucățelele”. Am tendința să mă copleșesc când văd totul deodată. O să încerc să merg pas cu pas și să nu ezit să chem ajutorul celor de la facultate sau pe coordonator. Asta cu template-urile e o idee excelentă, sigur o să-mi facă viața mai ușoară.

Și la partea cu tema… Asta e marea provocare pentru mine. Mă pasionează mai multe lucruri, dar mi-e teamă să nu aleg ceva prea vag sau, dimpotrivă, prea îngust, încât să nu am material suficient. Ce spui tu despre „interes personal” și „actualitate” sună foarte logic. Mă gândeam să mă axez pe un aspect al… (și aici intervine dilema mea) …să zicem, „impactul realității virtuale asupra proceselor cognitive în mediul academic”. Sună destul de actual, nu? Problema e că nu știu cât de „fezabil” ar fi asta, cum ziceai și tu. Adică, cum aș putea să demonstrez un impact sau să fac niște măsurători concrete? Mai ales că licența asta e etică științifică, nu chiar o cercetare experimentală de anvergură.

Orice idei concrete legate de fezabilitate în contextul ăsta ar fi aur curat! Mersi încă dintr-un suflet!
Carina