Salutare Anisoara,

Foarte bine punctat! E fix așa cum zici, parcă uneori simțim că ne-am împotmolit și o părere din afară e ca aerul. Și da, coordonatorii sunt acolo, dar programul lor, volumul de întrebări, tot tacâmul… nu mereu prinzi momentul ideal.

Ce am observat eu, în felul meu mai… direct, e că cel mai misto merge când nu te duci la ei „hai să vedem ce zici”, ci când ai ceva concret de prezentat. Chiar și o schiță, o listă de idei, o problemă specifică unde te-ai lovit. Așa nu îi pierzi pe drum la început, le arăți că ți-ai bătut capul și e mai ușor pentru ei să-ți dea un sfat punctual.

Și la întrebări… parcă e mai eficient să ai 2-3 întrebări clare decât o listă lungă de „ce fac cu asta, ce fac cu aia”. Dacă ai o nelămurire la capitolul X, întrebi specific despre capitolul X. Dacă ai un blocaj la metodologie, spui „mă încurc la partea asta de metodologie, am încercat asta și asta, ce alte variante aș putea explora?”.

Ce mai fac eu (și uneori funcționează, alteori nu, dar merită încercat haha) e să-mi notez toate ideile, chiar și pe cele care mi se par proaste. Și la o sesiune cu coordonatorul, dacă simt că nu curge discuția, scot foaia și zic „uite, am notat și asta, deși nu știu dacă e fezabil, dar mă gândeam…”. Uneori de aici iese chiar minunea!

Și să nu uiți să le arăți și progresele, chiar dacă ți se par mici. Un mic mulțumesc după o contribuție valoroasă, sau un scurt „am aplicat sfatul dvs. și a mers bine” poate deschide și mai mult ușa pentru discuții viitoare.

Sper să te ajute cu ceva! Când simți că te blocai, cum te simțeai, mai exact? Poate mai dezvoltăm. 🙂

Anisoara: Geanina, mulțumesc mult pentru răspunsul detaliat și atât de… pe suflet! Chiar simt că te-ai lovit și tu de aceleași probleme. Ai punctat perfect ideea cu a nu te duce la coordonator „la nimereală”, ci cu ceva concret. Asta mi se pare o strategie excelentă și cred că o voi pune în practică imediat. De multe ori mă simt eu „nimereală” când merg, pentru că nu știu exact ce să formulz ca întrebare.

Și da, lista-lungă-de-întrebări e un clasic pentru mine. O să încerc să fiu mai concisă și să formulez 2-3 puncte cheie. Partea cu notatul absolut tuturor ideilor e genială! Eu tind să le resping pe cele care mie mi se par mai puțin bune, dar poate tocmai acolo e cheia. Uneori, o idee „proastă” poate fi un context util pentru a explora o altă direcție sau pentru ca mentorul să înțeleagă mai bine gândirea mea.

Legat de cum mă simt când mă blochez… e un amestec de frustrare și presiune. Simt că timpul zboară, că am atâtea de făcut și parcă nu avansez suficient. E genul ăla de senzație că „învârt roțile în gol”. De asta și căutam sfaturi – să nu simt că sunt singura care trece prin asta și să găsesc modalități de a sparge gheața asta de blocaj. Mulțumesc încă o dată, chiar m-ai luminat! 🙂

Anisoara: Geanina, mulțumesc mult pentru răspunsul detaliat și atât de… pe suflet! Chiar simt că te-ai lovit și tu de aceleași probleme. Ai punctat perfect ideea cu a nu te duce la coordonator „la nimereală”, ci cu ceva concret. Asta mi se pare o strategie excelentă și cred că o voi pune în practică imediat. De multe ori mă simt eu „nimereală” când merg, pentru că nu știu exact ce să formulz ca întrebare.

Și da, lista-lungă-de-întrebări e un clasic pentru mine. O să încerc să fiu mai concisă și să formulez 2-3 puncte cheie. Partea cu notatul absolut tuturor ideilor e genială! Eu tind să le resping pe cele care mie mi se par mai puțin bune, dar poate tocmai acolo e cheia. Uneori, o idee „proastă” poate fi un context util pentru a explora o altă direcție sau pentru ca mentorul să înțeleagă mai bine gândirea mea

Geanina: …chiar și ceva interesant. E ca un brainstorming rapid, dar cu cineva care are experiență.

Și apropo de partea cu feedback-ul, mie mi se pare esențial să menții un ritm. Să nu stai să acumulezi totul până la final. Sigur, nu vrei să-i asaltezi la fiecare pas, dar nici să te trezești cu două săptămâni înainte că ai o problemă majoră pe care nu ai discutat-o. Încearcă să ai niște puncte de control, chiar dacă sunt informale. De exemplu, după ce termini un capitol, chiar dacă e o schiță, ai putea să-i trimiți pe email cu o scurtă notă „am finalizat cam asta, dacă ai 2 minute să arunci o privire…”. Nu spera neapărat la un feedback detaliat pe loc, dar măcar să vadă că avansezi și că ești pe drumul cel bun.

Și nu te teme să pui întrebări, chiar dacă ți se par stupide. Mai bine întrebi de 10 ori și clarifici ceva, decât să mergi pe un drum greșit pentru că ți-a fost frică să pui întrebarea. Toți trecem prin asta, e normal. Important e să nu lași lucrurile să se acumuleze.

Mult succes cu disertația, Anisoara! Orice amănunt ajută.