Salutare, Aurelia!

Îmi pare tare bine că ai deschis subiectul ăsta. E fix momentul să te gândești la el, cred că mai devreme, cu atât mai bine. Relația cu mentorul este, într-adevăr, cheia succesului la disertație. Și da, sunt momente în care simți că te lovești cu capul de perete de dileme metodologice sau etice.

Eu am avut noroc cu mentorul meu, a fost destul de deschis la discuții și m-a ghidat cumva să descopăr singură răspunsurile, mai degrabă decât să mi le ofere pe tavă. Cred că asta e o abordare bună, dacă mentorul e dispus.

Un sfat concret: încearcă să fii cât mai transparentă de la început. Nu te teme să-i spui ce te preocupă pe tine, care sunt fricile tale legate de metodologia sau de aspectele etice. Să abordezi subiecte delicat e oricum o provocare, și dacă ai un partener de discuție pe partea asta, e mult mai ușor. Nu aștepta să ajungi la final să-ți dai seama că ai greșit pe undeva sau că ceva nu sună bine.

Ai idee ce fel de subiect te-ar interesa mai mult? Poate dacă știm direcția, putem da sfaturi mai specifice. Aștept cu interes să văd ce mai zic și ceilalți!

Succes!

Andra, îți mulțumesc din suflet pentru răspunsul prompt și pentru sfaturile atât de bine formulate! Mă bucur enorm că ai deschis și tu subiectul asta cu mine, chiar aveam nevoie de o perspectivă mai optimistă, deși sunt conștientă de potențialele provocări.

Modul în care a abordat mentorul tău discuțiile, ghidându-te spre propriile descoperiri, sună ideal. Sper să am și eu parte de o experiență similară. Îmi este pe deplin clar acum că transparența de la început este esențială. Cred că tendința mea este să voul să „rezolv” singură anumite probleme înainte de a mă adresa mentorului, din… nu știu, o oarecare jenă sau teamă că nu am ajuns destul de departe. Dar ai perfectă dreptate, nu are rost să aștept și să acumulez frustrări.

Legat de subiect, încă sunt în fase de explorare, dar înclin spre o temă care implică analiza comportamentului online al consumatorilor, posibil legat de influența social media asupra deciziilor de cumpărare. Aici intră și componenta etică, legată de colectarea datelor și de modul în care acestea sunt folosite. E un teren minat pe alocuri, și chiar asta mă preocupă: cum să abordez analiza datelor într-un mod corect și etic, mai ales dacă voi folosi surse publice, dar totuși potențial sensibile.

Abia aștept să văd și alte părerile, așa cum zici și tu. Încă o dată, mulțumesc pentru încurajări! Mergem înainte, sper cu lecții învățate din experiențele altora.

Salutare, Aurelia și Andra!

Mă bucur că am prins discuția asta, pentru că și eu mă aflu pe punctul ăsta cu masterul și, sincer, partea de relația cu profesorul coordonator mi se pare una dintre cele mai complicate. Aurelia, felul în care descrii dilemele metodologice și etice e exact cum le simt și eu. E un soi de „paralizie prin analiză” uneori.

Andra, ai punctat perfect faza cu „descoperitul singur al răspunsurilor” versus a fi servit pe tavă. Am avut și eu doi profesori în facultate așa, unul care te lăsa să te descurci singur (ceea ce, la vremea aia, mă frustra la culme, dar acum realizez că m-a învățat enorm) și unul care îți dădea soluția rapid. Sper să găsesc o cale de mijloc, dar cred că abordarea ta, de a fi transparentă de la început, e cea mai sănătoasă. E mai bine să spui „nu știu cum să abordez asta” din prima, decât să sapi gropi adânci de care o să-ți pară rău mai târziu.

Aurelia, subiectul tău sună super interesant, mai ales partea cu influența social media și deciziile de cumpărare. Și da, ai mare dreptate, e teren minat din punct de vedere etic și metodologic. Când lucrezi cu date despre comportament online, chiar dacă sunt publice, implicit atingi niște sensibilități. Am văzut pe la alte mastere discuții despre cum să anonimizezi datele, cum să obții consimțământ (chiar și implicit), și cum să prezinți rezultatele astfel încât să nu fie interpretate greșit sau să creeze prejudecăți. O sugestie pe care am auzit-o e să te gândești de la început la contingențele etice ale fiecărei metode de colectare a datelor pe care o iei în calcul. Adică, ce se întâmplă dacă? Ce risc?

De exemplu, dacă folosești date de pe Facebook sau Instagram, chiar dacă sunt „publice” pentru utilizatorii obișnuiți, pentru o analiză academică, pot fi considerate date personale. Totul depinde de cum le exploatezi. Poate merită să te uiți și la ghidurile etice ale publicațiilor din domeniul tău, de ex. de la reviste de specialitate, cum abordează ei colectarea și prezentarea acestor tipuri de date