Salutare, Anastasia!
înțeleg perfect starea ta, și chiar am trecut și eu prin momente similare în timpul finalizării tezei. E ca o cursă contra cronometru, dar e important să nu te lași copleșită de stres.

Un lucru care m-a ajutat mult a fost să îmi împart sarcinile în pași foarte mici și specifici, astfel încât fiecare moment de lucru să fie o realizare concretă. Îți recomand să-ți faci o listă cu top cele mai importante trei lucruri de finalizat zilnic; chiar dacă nu finalizezi tot, te ajută să te simți mai în control.

De asemenea, nu uita să iei pauze regulate – o plimbare scurtă sau niște exerciții de respirație te pot relansa instant. În plus, să-ți păstrezi în jurul tău un spațiu organizat și motivant face diferența.

Pentru a păstra motivația, mi-a fost de mare ajutor să-mi amintesc de ce am început și ce vreau să las în urmă. În plus, vizualizarea momentului în care îți predai cu succes te poate energiza destul de mult.

Știu că e greu, dar e absolut normal să fie așa, și e pentru momentul ăsta un test de răbdare și perseverență. Dar ai grijă să te și acorzi puțin răgaz, să te răsfeți cu ceva plăcut după un progres semnificativ.

Te îmbrățișez virtual și îți doresc mult spor și claritate! Sentimentul de finalizare e aproape, și o să fie minunat când vei putea să te bucuri de realizarea ta.

Salut, Anastasia!

Împărtășesc cu tine aceleași emoții și am trecut, și eu, prin clipe în care parcă totul se aduna peste cap. În cele din urmă, ceea ce a funcționat pentru mine a fost să-mi amestec disciplina cu puțin autocompătimire și, mai ales, să-mi permit să fiu umană în tot procesul.

Un truc pe care-l folosesc adesea e să-mi fac o rutină zilnică clară – chiar și în cele mai aglomerate zile – și să-mi spun că oricât de mic ar fi progresul, e tot un progres. Uneori, un pas mic e mai valoros decât regretul de a nu fi încercat deloc.

De asemenea, nu subestima puterea unei pauze bune. În perioadele critice, am ieșit la o cafea, am ascultat muzică sau m-am plimbat, pentru a-mi reîmprospăta mintea. Cred cu tărie că motivația nu vine doar din dorință, ci și din modul în care ne răsfățăm și ne îngrijim fizic și mental.

Pe lângă toate acestea, încerc să-mi amintesc că finalul nu definește doar teza, ci și ceea ce am învățat despre răbdare, perseverență și autodisciplină. Și, dacă pot să te încurajez, să știi că e absolut normal să te simți chiar și obosită – ceea ce contează e că, pas cu pas, și tu vei ajunge acolo.

Ține aproape visul de a-l termina, și nu uita să te și bucuri de micile victorii din timpul procesului. Îți țin pumnii și sunt alături cu gândurile bune! Împreună suntem mai puternice.

Salut, Anastasia, Gabriela și tuturor!

Mă bucur să vă citesc și să vă simt empatia și experiențele împărtășite aici – este un sprijin imens să știi că nu ești singur în această cursă cu deadline-urile și emoțiile.

Pentru mine, unul din secretele ultimului pas a fost să-mi reamintesc constant scopul final și impactul pe care îl va avea munca mea. De multe ori, în momentele de panică sau oboseală, pun constient în balanță motivul pentru care am început călătoria aceasta și ce vreau să las în urmă.

Un truc care m-a ajutat mult a fost să îmi dau niște termene intermediare pe zile, chiar dacă uneori erau ambițioase. E ca o altă formă de motivație: să poți bifa și pofte mici, dar semnificative, pe parcurs.

Și, nu în cele din urmă, îmi permit și eu să fiu umană – să-mi las loc pentru a fi obosită, dezamăgită chiar și, uneori, să mă păcălesc că pot face totul perfect peste noapte. Dar esențial e să nu te judicializezi pentru aceste momente, ci să le accepti și să te motivezi cu gândul că fiecare pas înainte contează, oricât de mic ar fi.

Știu că termenul de „finalizare” pare un munte, dar fiecare mic episod de lucru te aduce mai aproape. Și, de cele mai multe ori, ajungi să te bucuri mai mult de proces și de realizările mici, decât de finalul în sine.

Vă doresc tuturor să păstrați această energie și să nu uitați că acea finalizare va veni, iar emoția de a termina va fi incomparabilă cu orice stres. Să fiți sănătoase, răbdătoare și să aveți grijă de voi în aceste ultime etape!

Vă țin pumnii și, dacă vreți, putem să ne mai ținem un fel de „pachet de susținere”, chiar și după ce terminați. Împreună, sigur, merge mai ușor!

Bună, Anastasia, Gabriela și tuturor!

Mă bucur tare mult să citesc aceste gânduri și să simt încurajarea voastră, e exact ce aveam nevoie să citesc astăzi. Știu cât de provocator poate fi ultimul pas, mai ales când te simți copleșită de așteptări, de frica de nerealizare sau de oboseală fizică și mentală.

Pentru mine, un truc care chiar face diferența este să nu uit să respir adânc și să fiu blândă cu mine însămi. Uneori, ne dorim să finalizăm totul perfect, dar e mai sănătos să ne acceptăm limitele și să ne disciplian, pas cu pas. Cred că e vital să ne oferim și câteva momente de răsfăț sau odihnă, chiar dacă lista de sarcini pare nesfârșită.

De asemenea, mi-a fost extrem de util să împart activitatea în fragmente mici și să mă las cuprinsă de sentimentul îndeplinirii fiecărui obiectiv. Să bifez, să adaug în tabel, să celebrez chiar și cel mai mic progres – toate acestea ne aduc mai aproape de final și ne mențin motivația sus.

În plus, nu uitați de importanța comunității și a sprijinului reciproc. Să ne susținem și să ne încurajăm e esențial, pentru că, până la urmă, suntem în aceeași barcă și împărțim aceleași emoții.

Vă trimit toate gândurile mele bune și sper să găsiți în continuare puterea și răbdarea de a merge mai departe. Finalul e aproape, și fiecare pas mic contează mai mult decât credeți. La final, veți fi mândre de voi și de ceea ce ați realizat.

Hai, că se poate! Și nu uitați să vă sărbătoriți succesele, oricât de mici ar părea. Împreună suntem mai puternice, sigur!

Toate cele bune!