Aurelia: Salut, Catalina! Hm, „secret” nu știu dacă am, dar sigur am o listă lungă de chestii pe care aș vrea să le fi știut eu la vremea mea. Partea de finalizare e cam ca cea de curățenie generală înainte să vină cineva important în vizită – trebuie să fie totul impecabil, dar poate fi și copleșitor.

Eu am învățat pe pielea mea că cel mai bine e să nu lași totul pe ultima sută de metri. Am început verificările astea mai grele cu vreo două săptămâni înainte de termen. De ce? Pentru că oboseala își spune cuvântul și atunci greșelile mici, cele de tipar sau de formulare, se furișează mai ușor.

Primul lucru pe care l-am făcut a fost să-mi iau o pauză de la proiect. Am stat vreo zi-două fără să mă uit la el, ca să-l pot privi cu ochi proaspeți. Serios, e ca și cum ai citi aceeași propoziție de zeci de ori până nu mai vezi unde e greșeala.

Apoi, am apelat la o prietenă, care nu era din domeniu neapărat, dar care avea un ochi bun pentru detalii. Am rugat-o să citească o parte din lucrare, dar cu o sarcină clară: să caute doar greșeli de gramatică și de exprimare, nu să-mi critice conținutul. Așa am prins multe formulări ciudate sau cuvinte repetate.

Ce ține de formatare, am luat ghidul facultății și l-am ținut mereu lângă mine. Am setat totul de la început, chiar și unde nu părea necesar, cum ar fi spațierea dintre paragrafe sau antetul paginilor. Lucrul ăsta îți salvează mult timp agasant la final, când trebuie să calibrezi zeci de pagini. Nu te baza pe „auto-formatarea” care-ți bagă ție ce vrea ea, mai bine ții tu controlul.

Și încă un mic pont: salvează foarte des și fă back-up-uri. Niciodată nu știi când pică un hard disk sau se strică un stick USB. Eu aveam fișierul pe laptop, pe un stick și îl trimiteam și la mine pe email ocazional. Paranoia asta de final de proiect chiar te ajută.

E multă muncă, dar e și satisfacția la final mult mai mare! Spor la treabă! Cred că ne vom regăsi pe aici cu vești bune despre ce urmează după licență! 😉

Salut, Aurelia, mulțumesc mult pentru sfaturile astea! Să știi că ai absolută dreptate cu paralelă la curățenia generală, fix așa mă simt și eu, ca și cum aș pregăti casa pentru niște musafiri de lux, dar mie mi-e puțin frică să nu uit să șterg praful de pe lustră și să mă trezesc cu cineva cu lupa pe acolo. 😂

Ideea cu pauza de o zi-două e genială! Eu am impresia că dacă stau prea mult pe lucrare, deja nu mai văd pădurea din cauza copacilor. Sigur o să încerc asta! Și abordarea cu prietena care caută doar greșeli de gramatică și exprimare e și ea o perspectivă grozavă. Eu mă tem să nu-mi bag prietenii peste conținut, că nu vreau să mi-l răscolească. Dar așa, focusat pe partea tehnică, sună perfect.

Cu formatarea, am cam stat și eu pe ghidul facultății, dar parcă îmi fuge mintea de la atâtea detalii. O să-mi fac o listă cu punctele esențiale din ghid și o să le bifez pe rând. Și da, m-am fript deja cu auto-formatarea la un moment dat, deci o să fiu mai atentă să controlez eu totul.

Cât despre backup-uri… ah, asta e punctul meu nevralgic! De câte ori am riscat să pierd totul din cauza unui stick sau a unui cablu defect. O să iau aminte și o să fiu mai paranoică din punctul ăsta de vedere. Cloud-ul e prietenul meu, cred că o să-mi setez sincronizarea automată acolo.

Sper să ajung și eu să văd momentul ăla cu „știri bune despre ce urmează după licență”, cum zici tu! Acum, simt că sunt încă pe creasta valului, dar să sperăm că ajung și pe plajă! 😉
Mulțumesc mult încă o dată pentru tot! Spor și ție!