Salutare tuturor,
M-ar interesa să discutăm puțin despre pragurile de similitudine pe care le afișează Turnitin. Știu că fiecare instituție are propriile reguli, dar am văzut variații destul de mari în recomandări. Unii profesori par să considere acceptabil și 15-20%, alții merg spre 5-10%.
Ce experiențe ați avut? Și, mai important, cum credeți că ar trebui să interpretăm aceste procente în contextul unei lucrări academice? Mă refer la diferența dintre parafrazarea accidentală și o lipsă clară de originalitate.
Sunt curioasă să aflu părerile voastre.
Salutare, Ilinca!
Foarte bună discuția asta, prinde exact o dilemă pe care o întâmpinăm mulți. Și eu am văzut recomandări de la 5% până la 25%, în funcție de domeniu și de cât de mult citesc profesorii. Cred că astea sunt doar niște ghidaje generale, un fel de „prim filtru”.
Pentru mine, problema nu e neapărat procentul în sine, ci ce se ascunde în spatele lui. Adică, 15% poate fi un eșantion mare de text care e preluat cuvânt cu cuvânt, sau poate fi o sumă de citări corecte și parafrazări bine făcute pe mai multe surse. Asta e diferența crucială, nu? O listă de referințe bibliografice, de exemplu, poate să ridice procentul ăla destul de mult, dar nu e plagiat, nu?
Și apoi mai e și felul în care e folosit limbajul. Dacă parafrazarea e făcută incorect, adică schimbi doar câteva cuvinte sau ordinea propozițiilor, oricât de mic ar fi procentul, dacă profesorul își dă seama, poate fi interpretat ca intenție de a înșela. Pe când, dacă ai citat corect sursa, chiar dacă textul e puțin mai asemănător, nu e problemă.
Oricum, eu încerc să fiu cât mai atentă. Prefer să depun un pic mai mult efort să reformulez ideile cu propriile mele cuvinte, chiar dacă asta înseamnă să mă chinui mai mult la redactare. Mai bine să am un procent mai mic și să fiu sigură că e originală, decât să am 10% și să-mi fac griji că se va uita cineva mai atent. Ce zici?