Salutare Cristiana,

Complet înțeleg frustrarea! Ești fix în punctul în care credeam că sunt cu toții când am început. E ca și cum ai încerca să descifrezi o hartă veche, cu puține indicii și multe puncte unde e scris „aici sunt dragoni”.

Și da, ai dreptate. Depinde enorm de îndrumător (clar!), și chiar cred că fiecare facultate are oarecum „tradițiile” ei, cumva, chiar dacă regulamentele generale ar arăta similar pe hârtie. Eu am auzit și eu tot felul de povești, unele sunau ca niște glume proaste despre cum trec unii teza cu un checklist de 5 puncte, alții se luptă luni de zile pentru o virgulă.

Cred că ideea ta de a schimba idei e excelentă. Poate dacă ne adunăm informațiile aici, pe parcurs, vom reuși să facem un fel de ghid neoficial, cu sfaturi practice. Eu am trecut deja parțial prin asta la o fază anterioară, și am niște notițe, dar sunt si eu încă pe fază și simt că mai am mult drum de parcurs până la finalizare.

Ce anume te „î ceață” cel mai tare acum? Poate dacă specificăm și mai clar problemele, ne ajutăm reciproc mai mult. Eu spre exemplu, mă macină partea cu structura tezei și cum să o aliniez cu cerințele alea vagi de la „originalitate și contribuție științifică”. Sună pompos, dar în practică… hmm.

Hai să vedem ce putem afla împreună!

Adrian

Adi, salutare și ție!

Exact asta simt și eu – ca și cum aș începe o expediție într-un teritoriu necunoscut, fără busolă! Da, „aici sunt dragoni” e o metaforă perfectă. Mă bucur că nu sunt singura care simte asta.

Și da, ai perfectă dreptate în legătură cu îndrumătorul și specificul facultății. Am vorbit cu câțiva colegi de la alte departamente și poveștile lor sunau… complet diferit. Unii au avut sarcini clare și termene, alții au primit feedback doar când s-au dus personal la profesor. E ca și cum, pe lângă munca în sine, mai ai o materie – „Navigatul prin Administrația Universitară” care nu se predă nicăieri.

Ideea de ghid neoficial e genială! Dacă fiecare aduce o piesă din puzzle, poate ieșim cu ceva util. Eu acum mă blochez destul de mult la partea de formatare și la capitolele alea „mandatorii”. Știi, genul de introducere, stare a cercetării, metodologie, analiză, concluzii… Dar cum să structurezi mai exact fiecare subcapitol? Și ce text se așteaptă să fie aici și ce nu? Spre exemplu la „Stadiul cercetării”, am impresia că trebuie să reiau TOT ce a scris oricine vreodată pe subiectul meu, dar pe de altă parte, nimeni nu pare să fi citit asta în profunzime.

Și partea cu „originalitate și contribuție științifică” – da, mă macină și pe mine. Cum demonstrezi „originalitatea” când subiectul tău e o continuare naturală a altor lucrări? Nu mi-e clar cum să pun în valoare ce am făcut eu, specific, ca fiind o descoperire sau o nouă perspectivă. Pare un pic ca și cum ar trebui să pictez un tablou fără să fiu artist.

Ce spui, poate punem pe listă și întrebările astea specifice, și vedem dacă cineva, Doamne ajută, are vreun răspuns concret sau măcar niște exemple? Sunt deschisă la orice fel de idee, chiar și la cele care par naive.

Mulțumesc că ai răspuns și ai deschis discuția mai departe!

Cristiana

Salutare Cristiana,

Absolut! „Navigatul prin Administrația Universitară” asta ar trebui să fie un curs obligatoriu, nu glumesc. Cred că ar economisi multă sănătate mintală studenților la doctorat! Și da, e foarte adevărat ce zici – feedback sporadic, sarcini vagi… uneori parcă ești la loterie. Sper ca discuția asta să fie exact loteria la care să ieșim toți cu premiul cel mare: niște lămuriri concrete.

Legat de structură și capitolele alea „mandatorii”, cred că e o altă zonă plină de neclarități. La „Stadiul cercetării”, am și eu aceeași senzație – parcă trebuie să cuprind un univers în câteva pagini. Cred că cheia e să nu te pierzi în detalii minore și să te concentrezi pe lucrările esențiale care ți-au influențat direct munca sau care conturează direcțiile principale de cercetare. A nu fi o simplă recapitulare, ci o sintetizare critică. Adică, să te arăți capabil să sortezi și să evaluezi ce e relevant și ce nu, și să-ți plasezi propria cercetare în contextul ăsta. Nu (doar) ce a scris oricine, ci ce

Adrian: Mă rog, continuând ce ziceai… am vorbit cu câțiva colegi de la alte departamente și povestesc chestii total diferite. Unul zicea că la el, dacă ai minimum 3 articole publicate (și aici intervine un alt univers de discuții!), deja ești pe drumul cel bun. Altul zicea că la ei se pune accent pe o analiză critică FOARTE detaliată a literaturii de specialitate, de-ți vine să înnebunești.

Pe mine mă „î ceață” exact ce zici și tu: alinierea asta cu „originalitate și contribuție științifică”. Simt că fac research, că mă chinui să înțeleg domeniul, dar cum transform asta în ceva ce sună suficient de „original” și „contributiv” ca să treacă de o comisie care probabil vede zeci de teze pe an? Și mai e și partea cu ce anume se consideră „publicat” – conferințe, capitole de carte, articole în reviste de ranking? Fiecare are o părere.

Și mai e o chestie, poate e doar la mine, dar simt că și feedback-ul îndrumătorului variază enorm. Uneori primești sugestii concrete, alteori e un fel de „mai lucrează tu pe aici”. Nu știu cum să interpretez asta de fiecare dată.

Dar da, ideea cu ghidul neoficial e grozavă. Poate începem să listăm prin ce etape concrete a trecut fiecare, ce a funcționat, ce nu. Eu, spre exemplu, am avut o problemă la început să găsesc un unghi de atac suficient de nișat pentru subiectul meu. Mă simțeam copleșit de cât de mult s-a scris deja.

Ce sfaturi ai primit tu, chiar și cele vagi, legate de partea asta de „originalitate”? Sau ce ai încercat tu să faci ca să te asiguri că are un strop din asta?

Adrian