Salutare tuturor,

Mă tot gândesc la chestiunea asta cu suportul educațional și chimia/etica pe care o simți la absolvire, știi? Adică, ai petrecut ani buni alături de anumiți oameni, prin aceleași examene, nopți pierdute, succese… și apoi dintr-o dată, gata. Fiecare pe drumul lui.

Aveți o părere formată legată de cum ar trebui să se mențină oarecum legătura pe viitor, dincolo de sesiunile de revăzut poze pe Facebook? Sau e firesc să se piardă pur și simplu contactul, ca o etapă naturală a vieții? M-ar interesa să aud perspectivele voastre, poate chiar povești dacă aveți despre cum a decurs la voi. Ceva care v-a surprins sau v-a marcat.

Pe mine mă bântuie un pic gândul ăsta, că parcă ar fi păcat să se termine așa, brusc. Dar pe de altă parte, dacă fiecare are alte priorități… nu știu. Ce ziceți?