Ilinca: Salut, Gabriela!

Ah, bibliografia! Îmi pare bine că ai ridicat subiectul, sigur că ne stresează pe toți la un moment dat. Știi, mie mi s-a părut la fel de importantă ca și cum ai scrie cuvintele. Gândește-te că e cartea ta de vizită academică. Dacă ai o idee genială, dar sunt greșeli în citări sau un format ciudat, poate să dilueze din impactul cercetării tale. Nu e neapărat o obsesie, e mai degrabă o necesitate să fii meticuloasă.

Și acea oră petrecută căutând un detaliu? Da, mi s-a întâmplat de nenumărate ori. Parcă intri într-o spirală din care e greu să ieși. Totuși, la final, când vezi că totul e la locul lui, că tot e clar și corect, satisfacția e imensă. E o parte din respectul pe care îl arăți lui Munca ta și lui Munca autorilor pe care îi citezi.

Plus, nu uita, la doctorat nu e vorba doar de ce spui, ci și de CUM spui și CUM te poziționezi în peisajul academic. Bibliografia impecabilă arată că ești atentă, riguroasă și prezentzi o lucrare solidă. Nu-ți face griji, nu ești singura care se simpte așa!

Gabriela: Mulțumesc, Ilinca! Mă liniștește enorm să aud că nu sunt singura care trece prin asta. Când ai zis „cartea ta de vizită academică”, mi-a picat fisa. Așa e, e cumva prima impresie concretă despre rigurozitatea ta, chiar înainte să citească cineva conținutul în profunzune.

Și da, acea satisfacție de la final… recunosc, e un sentiment căruia îi dau o importanță colosală. Parcă simt că am pus o cărămidă solidă, chiar dacă pare un detaliu tehnic. Mă gândeam și la partea asta de consistență. Dacă am folosit un stil la începutul lucrării și altul spre final din neatenție, chiar și în bibliografie, cred că ar fi o problemă majoră. E ca și cum ți-ar sta mintea pe loc la fiecare rând să te gândești: „Acum cum pun asta?”.

Poate că partea cea mai grea e să găsești un echilibru între a fi super atentă și a te pierde în detalii mărunte care te scot din cursul scrierii. Cum reușești să gestionezi asta? Adică, ai un fel de „ritual” sau un moment dedicat doar bibliografiei, sau o faci pe parcurs? Sinceră să fiu, acum mi-e teamă să nu ajung să petrec mai mult timp cu formatarea decât cu cercetarea propriu-zisă. 🙂

Ilinca: Exact, Gabriela, „cartea de vizită academică” e o analogie foarte bună! Și chiar așa e, e prima impresie palpabilă, cea care spune „uite, omul ăsta își ia munca în serios”. Consistența e cheia, absolut! E ca și cum ai picta o imagine, dar folosești culori diferite pe ici pe acolo; perturbă total percepția. Grijile tale legate de consistență sunt perfect justificate. Nu vrei să creezi confuzie sau să dai impresia că ai lucrat pe bucăți, fără o coeziune.

În ceea ce privește echilibrul, sincer, a fost o luptă continuă pentru mine la început. Am realizat că e o capcană în care poți cădea ușor. Ce am încercat să fac (și încă încerc să perfecționez!) e să integrez partea de formatare și citare mai mult în procesul de scriere, nu să fie un departament separat de care te ocupi doar la final.

Cum fac asta concret? Încerc să folosesc un manager de referințe bibliografice de la bun început. Am folosit Zotero și mi-a salvat enorm de mult timp și bătăi de cap. Practic, pe măsură ce citesc și îmi notez, salvez și referința direct în Zotero, cu toate detaliile. Apoi, când scriu și vreau să citez ceva, o fac direct din program. E mult mai puțin dureros și mult mai consistent.

Sigur, tot există momente când trebuie să verifici manual câte ceva, mai ales spre final, când apar mici ajustări sau verificări legate de numerele de pagină exact sau subtilități ale stilului. Dar diferența e că nu o iau de la zero. E ca și cum ai construi casa și ai trage instalațiile electrice pe parcurs, nu te gândești la ele doar când pui tapetul.

Momentul dedicat strict bibliografiei, dacă simt că sunt prea „pierdută”, îl fac de obicei după ce am un draft destul de solid al unui capitol. Atunci știu exact ce am de citat și pot să mă concentrez pe formatare, știind că „carnea” e deja acolo. Dar sfatul meu e să nu aștepți deloc până la final. Începe de acum să integrezi unelte și să faci micile citări pe parcurs. Altfel, cum bine zici, riscăm să petrecem mai mult timp la formatare decât la cercetare, și asta ar fi o mare pierdere. Nu-ți face griji de frica asta, e o frică sănătoasă care te va ajuta să fii mai organizată!