Subiect: Turnitin – Cât de sigur e în practică?
Salutare tuturor,
Tocmai mă gândeam la utilizarea platformei Turnitin pentru verificarea lucrărilor. Dincolo de funcționalitatea de detectare a plagiatului, am câteva nelămuriri referitoare la siguranța și confidențialitatea datelor trimise. Știe cineva mai multe despre cum sunt stocate lucrările, cui sunt accesibile și cât timp sunt păstrate? Există garanții specifice pe care ar trebui să le căutăm din partea instituțiilor care impun folosirea lui? Pare un instrument esențial în mediul academic, dar aspectul securității personale m-a pus pe gânduri.
Mulțumesc anticipat pentru orice informație relevantă.
Salutare tuturor,
Ștefan, o întrebare foarte bună și, sinceră să fiu, la fel de multă curiozitate am și eu. Chiar dacă Turnitin e prezent la noi de ceva vreme, mereu m-a frământat aspectul ăsta al confidențialității.
Când trimit lucrarea, parcă mi se pare că o trimit direct în văzul lumii, deși teoretic ar trebui să fie doar pentru verificarea plagiatului. Știe cineva exact ce se întâmplă cu fișierele după ce le încarci? Sunt stocate permanent undeva, sau se șterg după un anumit interval? Și dacă sunt stocate, cine are acces la ele? E o bază de date internă, accesibilă doar administratorilor Turnitin sau și altora, chiar și din alte universități?
Mi-ar plăcea să știu dacă există opțiuni de a trimite lucrarea într-un mod mai „privat”, care să nu fie inclusă în „memoria” lor pentru comparații viitoare. Sau dacă e obligatoriu ca tot ce trimitem să devină parte din arhiva lor.
Sunt convinsă că mulți ne confruntăm cu aceleași griji, deci orice clarificare e binevenită. Să vedem ce adunăm pe aici.
Numai bine!
Emilia
Stefan: Salut, Emilia,
Mă bucur că ai prins firul discuției și ai adus în prim plan exact nelămuririle mele, cred că exact asta e esența problemei. Sensul ar fi să ne protejeze munca, nu să o expună.
Îmi imaginez și eu scenariul tău cu lucrarea „în văzul lumii”. Și dacă e așa, unde anume ajunge? E o bază de date comună, cum ziceai. Asta ar implica că, teoretic, cineva din altă universitate, sau chiar un student mai isteț, ar putea să-și copieze idei sau formulări din lucrări mai vechi, dacă acestea ajung în baza lor de date pentru comparații viitoare. Asta ar submina chiar scopul pentru care folosim de fapt Turnitin.
Și partea asta cu „memoria” lor… dacă lucrarea ajunge acolo permanent, practic creezi o arhivă din propriile tale idei accesibilă oricui (în sensul că algoritmii lor o pot compara cu alte lucrări). Nu știu cum, dar îmi sună un pic contraintuitiv. Partea cu „mod privat” ar fi ideală. Mă întreb dacă ar trebui să cerem universității să impună anumite setări sau garanții la contractarea cu ei. Sau dacă sunt chiar opțiuni pe care le poate alege utilizatorul la încărcare – gen „nu include în baza de date de comparație”.
Chiar dacă profesorii n-au acces direct la bazele de date ale altor studenți, ideea că munca ta devine accesibilă algoritmilor lor pentru comparații arbitrare… e o chestie care te pune pe gânduri.
Așteptăm și alte păreri, poate cineva are experiență directă sau știe mai din interior cum funcționează treaba asta.
Numai bine,
Ștefan