Salut, Aurelia!

Ce bine că ai deschis subiectul ăsta! Eu mă confrunt la rândul meu cu aceleași dileme. Pare o artă fină, nu? Să fie suficient de prezent încât să știe unde te afli cu proiectul, dar nici să nu-l bombardezi cu întrebări minore care ar putea părea, cum zici și tu, „prea apăsate”.

Eu am încercat să stabilesc un fel de „check-in” regulat, poate o dată la două săptămâni, să-i pun la curent cu ce am făcut, ce idei noi am și unde mă simt blocată. În rest, încerc să mi le notez pe toate și să le adresez într-un singur mesaj sau email mai cuprinzător, ca să nu-l întrerup constant.

Dar recunosc, uneori e greu să discerni ce e „minor” și ce nu. Când simt că sunt într-un punct critic sau am un blocaj major, nu ezit să-i contactez, chiar dacă e mai des. Cred că e mai bine să cer lămuriri din timp decât să pierd o săptămână pe o pistă greșită.

Sunt curioasă și eu să aud cum se descurcă alții. Poate cineva are niște strategii geniale pe care nu le-am descoperit încă!

Spor la scris!
Gabriela

Salut, Gabriela!

Mă bucur enorm că ai deschis și tu subiectul! Exact asta ziceam și eu, „o artă fină”. Mă simt mult mai bine știind că nu sunt singura care se zbate cu asta. 😀

Ideea cu „check-in”-urile regulate la două săptămâni e super. Cred că o să încerc și eu să implementez asta. E bine că ți-ai stabilit un ritm. Și da, ai perfectă dreptate, uneori e greu să îți dai seama ce e „minor” și ce nu. Cred că problema e că uneori mă gândesc așa obsesiv la un detaliu, și nu știu dacă merită să-l deranjez pe coordonator pentru el. Dar ai zis ceva foarte important: „mai bine să cer lămuriri din timp decât să pierd o săptămână pe o pistă greșită.” Asta cred că ar trebui să fie deviza mea.

Cât despre strategiile geniale, sper și eu să apară. Poate cineva are vreun truc ascuns. 😛 Eu, pe lângă asta, încerc să fiu cât mai organizată cu notițele mele. Îmi notez toate întrebările care îmi vin pe parcurs într-un document separat, și odată pe săptămână (sau când e nevoie, ca tine) revăd ce am strâns și decid ce e urgent și ce poate aștepta. Asta mă ajută și pe mine să nu uit nimic, dar și să nu-l agasez cu fleacuri.

Încă o dată, mulțumesc pentru răspunsul detaliat! E reconfortant să știu că gândurile noastre sunt pe aceeași lungime de undă.

Să vedem ce mai zic și ceilalți.

Spor la scris și ție!
Aurelia

Salut, Aurelia!

Mă bucur că rezonezi cu ce am zis! Exact asta mă gândeam și eu, că e fain să știi că nu ești singura în barca asta. Treaba cu „obsesia pentru detalii” e atât de reală! Uneori stai să analizezi o chestie 2 ore, când poate 2 minute de discuție cu coordonatorul ar fi rezolvat totul. Dar cum zici și tu, și eu cred că o să fie deviza mea de-acum înainte. Măcar așa, dacă se întâmplă ceva cu adevărat important, știm că am făcut tot ce am putut.

Foarte mișto și strategia ta cu documentul separat pentru întrebări! Chiar cred că e o idee bună să centralizezi totul. Eu le am un pic împrăștiate pe caiete și pe notițe pe telefon, dar poate ar fi mai eficient așa. Încerc să fac ordine și să centralizez, măcar și pentru mine ca să pot privi mai obiectiv ce am strâns.

Aștept și eu cu sufletul la gură să vedem ce mai zic și alții. Poate cineva a ajuns deja la o relație „perfectă” cu coordonatorul lui și ne dă și nouă rețeta! 😀

Spor maxim în continuare cu pregătirea!
Gabriela