Salutare tuturor,
Nu știu dacă e cineva prin preajmă care a trecut prin asta sau are ideei, dar mă tot lovesc de o problemă cu diploma mea de licență. Parcă am intrat într-o spirală – citesc, scriu, citesc iar… și tot nu sunt sigură că sunt pe drumul cel bun din punct de vedere etic.
Mă refer la tot ce ține de plagiat, citare corectă… știu eu, chestiile alea care diferențiază o lucrare serioasă de una… mai puțin serioasă. Am căutat pe net, dar parcă informațiile sunt fie prea generale, fie prea tehnice. Mă gândeam, unde ați găsit voi resurse bune sau chiar sfaturi practice despre cum să navighez prin labirintul ăsta etic al diplomelor? Un fel de ghid mai „omenesc”? Orice sugestie e binevenită!
Mulțumesc anticipat!
Agnes
Salut Agnes,
Oh, da, pot să văd perfect prin ce treci! Sincer, și eu m-am simțit la fel când am ajuns în punctul ăla cu lucrarea mea. E o senzație super ciudată, parcă totul e la limită și nu știi exact unde tragi linia. Logica asta „citesc, scriu, citesc din nou” e chiar specifică perioadei alea.
Ce am descoperit eu, și ce mi-a prins cel mai bine, a fost să abordez partea asta etică foarte practic. Adică, mai puțin din partea manualelor de stil super-oficiale (alea sunt utile, dar te copleșesc) și mai mult pe „cum fac eu asta la mine în text”.
Prima chestie care m-a ajutat enorm a fost să caut exemple concrete de note de subsol sau de bibliografie pentru diferite tipuri de surse. Nu doar regulile teoretice, ci cum arată o carte citată corect, cum arată un articol de pe net, cum arată o conferință, etc. Am găsit de multe ori pe site-urile universităților, în secțiunile de bibliotecă sau resurse pentru studenți, niște fișiere PDF cu ghiduri de stil specifice, care aveau și partea asta de citare explicată pas cu pas cu exemple. De exemplu, dacă folosești APA, caută „APA citation examples pdf” și o să găsești o grămadă de infografice și ghiduri vizuale care sunt mult mai ușor de digerat. Asta m-a ajutat să nu mai memorez reguli abstracte, ci să văd cum se aplică în practică.
Apoi, am învățat să folosesc un logiciel de citare cum ar fi Zotero sau Mendeley. La început mi s-a părut un pic complicat, dar odată ce te obișnuiești, îți salvează enorm de mult timp și te scapă de o grămadă de erori de formatare. Pur și simplu „salvezi” sursa în program, iar când scrii, îl „inserezi” direct în text și el îți formatează citarea și bibliografia automat. Există tutoriale pe YouTube la greu pentru astea, și iarăși, sunt mult mai „vii” și mai ușor de urmărit decât un manual.
Și un ultim sfat, care cred că atinge esența întrebării tale despre partea „omenescă”: am încercat să mă gândesc constant „de unde am luat eu asta?”. Când scriu, mă opresc și mă întreb, „Ok, ideea asta, sau formularea asta, sau datele astea, sunt 100% ale mele, sau le-am preluat din altă parte?”. Dacă le-am preluat e clar că trebuie să le citez. Chiar și parafrazarea foarte atentă, dacă îți păstrezi structura și ideile principale ale altcuiva, tot trebuie să menționezi sursa. E mai bine să citezi în plus decât să riști.
Nu fi prea dură cu tine, procesul e normal și e chiar un semn că îți pasă de calitatea lucrării. Încet, încet, capeți ritmul.
Sper să te ajute cu ceva din ce am zis eu!
emil