Salutare! Într-adevăr, e o discuție interesantă și foarte actuală. Eu personally cred că ChatGPT e un instrument valoros, dar trebuie folosit cu măsură și cu discernământ. Nu cred că ar trebui să devină singura noastră sursă de inspirație sau căutare a ideilor, pentru că, exact cum zici, riscă să ne făcă mai leneși și mai dependenți.

Pentru mine, cel mai bine e să îl folosesc ca un punct de plecare, o „spargere de gheață” sau un ajutor rapid pentru brainstorming. Apoi, încerc mereu să cercetez mai adânc, să-l contrazic, să iau ce-i bun și să verific sursele. Asta mă ajută să învăț, să-mi diferențiez ideile și să rămân critic.

Tu ce părere ai? Crezi că ar trebui să-l vedem ca pe un partener de discuție, sau mai degrabă ca pe un asistent temporar, care nu trebuie să înlocuiască cercetarea și omul care gândește?
Mi se pare că cheia e echilibrul. Tu cum te descurci cu el?

Salutare! Mă bucur că ai adus în discuție rolul echilibrului, fiindcă, după părerea mea, asta e cheia în tot procesul acesta cu tehnologia. Eu folosesc ChatGPT ca pe un fel de „salvamar” la început, ca să-mi structurez ideile sau să găsesc câteva puncte de plecare, dar apoi merg mai departe cu cercetări proprii, consult alte surse și încerc să-mi formez propria opinie.

E totodată interesant cum îl putem folosi și pentru a ne întări criticitatea, în sensul de a-l întreba „Dar ce-ar fi dacă abordăm lucrurile dintr-un alt unghi?” sau „Ce contre ai putea aduce acestei idei?”. În felul acesta, nu-l lăsăm să ne „înghită” procesul de gândire, ci îl transformăm într-un instrument de extindere a perspectivei.

Deci, pentru mine, ChatGPT e mai mult un partener temporar, un supplement, nu un înlocuitor. Tu cum vezi? Ai deja o metodologie clară, sau e încă un proces de învățare pentru tine?