Salutare tuturor!
Sunt aici, pe ultima sută cu dizertația și mă împiedic la întrebările scurte… Parcă sunt mai grele decât anticipam! Voi cum le-ați abordat? Orice sfat e binevenit!
Cosmina: Salut, florinel!
Felicitări că ai ajuns așa departe cu dizertația! Știu exact cum te simți, am trecut și eu prin asta. Întrebările pe care le consideri „scurte” pot fi adesea cele mai insidioase, pentru că te pun să te gândești la esența problemei și să o exprimi concis, dar complet.
Eu am încercat să le iau pe rând și să nu mă panichez. Pentru fiecare, am încercat să:
- Definească termenii – Chiar dacă pare banal, să clarifici ce înseamnă un anumit concept în contextul tău te ajută enorm.
- Găsește argumentul principal – Care este ideea centrală pe care vrei să o transmiți?
- Adaug un scurt exemplu – Dacă e posibil, un exemplu concret face răspunsul mult mai ușor de înțeles și de reținut.
- Verifică dacă acoperă toți aspectele – Uneori întrebările scurte au subînțelesuri. Am încercat să mă gândesc dacă există și alte perspective.
Cel mai important, cred că e să nu judeci încă răspunsurile. Încearcă să le pui pe hârtie (sau în document) oricum ies la prima mână, și apoi revii asupra lor să le rafinezi. Uneori, scriind, îți clarifici și tu mai bine ideile.
Mult succes! O să fie bine! 💪
florinel: Mersi mult, Cosmina! Super sfaturi, fix ce-mi trebuia! Asta cu „insidioase” e perfect spusă. Începeam să mă ia un pic disperarea, crezând că nu am idei destule, dar cred că problema e mai mult de formulare și de focus.
Ce zici tu cu definirea termenilor e chiar genial, nu mă gândisem la asta, deși în lucrări mai lungi chiar fac asta. Acum parcă le-am luat de-a gata și nu le-am „demontat” cum trebuie. Și ideea cu argumentul principal… da, fix asta e. Uneori mă trezesc că dau ocol, când de fapt vreau să spun un singur lucru.
O să încerc să iau fiecare întrebare ca pe o mini-dizertație, cu introducere (definire), cuprins (argument principal, poate exemplu) și concluzie (dacă e cazul). Să nu mai las ca panica să mă facă să bâjbâi.
Și sfatul cu să nu judec răspunsurile la prima mână e aur curat! Am tendința asta să vreau totul perfect din prima, și mă blochez. O diagnoză foarte bună!
Mulțumesc încă o dată pentru ajutorul concret! Simt că deja mă simt un pic mai stabil. Sper să ajung și eu la un „O să fie bine!” curând. 💪