Ajutor disertație: Mă tot chinui cu întrebările retorice… aveți ponturi?
Bună ziua tuturor!
Sunt Anca și scriu o disertație pe tema… ei bine, nu contează acum, dar am o problemă majoră. Mă lupt îngrozitor cu întrebările retorice. Știu teoria, dar când trebuie să le strecor în text, parcă totul se transformă într-o mizerie.
Ați trecut prin asta? Aveți sfaturi concrete, exemple, orice? Mă simt un pic pierdută și as-fi recunoscătoare pentru orice ajutor.
Scuză-mă, Anca, am citit postul tău și m-am simțit imediat în pielea ta! Și eu am trecut prin faza asta cu întrebările retorice, am ajuns aproape să dau cu capul de perete din cauza lor. Îmi pare rău să aud că te chinui așa.
Și la mine a fost cam la fel, teoretic le înțelegeam, dar când venea vorba să le pun în practică, parcă îmi dădeau blocaje. Simțeam că sună prea artificial sau că nu se potrivesc deloc cu restul textului.
Ca sfat, ce m-a ajutat pe mine a fost să încerc să le folosesc la început sau la sfârșit de paragraf, ca un fel de „cârlig” sau, dimpotrivă, ca o concluzie care să te pună pe gânduri. Deci, cumva, să am un loc bine stabilit pentru ele, nu să apară pur și simplu oricum.
Și poate o tehnică e să te gândești ce idee vrei să întărești sau la ce concluzie vrei să ajungi și abia apoi să formulezi întrebarea care să ducă cititorul natural acolo. Nu să fie o întrebare de dragul întrebării, știi?
Ai putea să ne dai un exemplu din ce ai scris tu, ca să ne facem o idee mai bună și poate putem da niște sugestii mai punctuale? Nu te sfii, suntem aici să ne ajutăm!
Numa bine!