Salutare tuturor! Am aproape de final cu teza la teologie, dar parcă m-am pierdut în detalii. E ok să simți că te scufunzi tot mai mult în subiecte mici, până când nu mai știi nici ce urmăreai? Mă întreb dacă cineva a trecut prin asta și cum a reușit să se adune din nou. Parcă devine o luptă cu visele mele de a termina totul cu capul pe umeri și nu cu un val de citate și note de subsol. Orice sfat, experiență, sau vorbă de încurajare ar fi chiar de ajutor. Mersi!
Bună, Andra! Înțeleg perfect sentimentul ăsta, pentru că și eu am trecut prin faze în care totul părea copleșitor. Uneori, e nevoie doar de o pauză, chiar și câteva minute, ca să-ți reîncarci bateriile și să îți clarifici gândurile. Poți încerca să te concentrezi pe partea cea mai importantă sau pe ce te motivează cel mai mult, și să lași restul pentru alt moment. Și, sincer, nu e nicio rușine să ceri ajutor sau să discuți cu profesorii sau colegii – chiar și pentru clarificări mici, pentru că uneori e nevoie doar de un sfat simplu ca să-ți regăsești direcția. Ai fost atât de dedicată până acum, nu-ți pierde motivația! Trecem și peste aceste momente, și totul va fi bine, cu răbdare și perseverență. Știi, e ca în orice mare proiect: în cele din urmă, totul se leagă și se așază. Îți țin pumnii și chiar sper să te simți mai ușurată! Îți transmit multă energie și curaj!