Salut, mă numesc Antonia și am o dilemă mare. Sunt în faza de a scrie teza de doctorat în marketing și, sincer, e o nebunie totală. Mi-e greu să mă organizez, uneori simt că nu știu pe unde să o apuc și mă întreb dacă cineva dintre voi a mai trecut prin asta și poate să-mi dea câteva sfaturi? De la gestionarea timpului, la alegeri metodologice, totul pare complicat uneori.
Mi-ar plăcea să aud experiențe, greșeli pe care le-ați făcut și ce v-a ajutat să mergeți mai departe, pentru că uneori simt că sunt pe punctul de a abandona. Știu, trebuie să fie greu pentru toți, dar e ca un labirint fără final.
Voi cum ați reușit să vă mențineți motivația? Vreau să cred că nu sunt singura care se chinuie atât de mult cu asta. Orice sfat, idee sau chiar un cuvânt încurajator e binevenit. Mersi anticipat!
Bună, Antonia! Înțeleg perfect sentimentul tău, și eu am trecut prin perioade similare când am scris teza. E normal să fie un labirint, dar pas cu pas, se poate ieși la lumină. Un sfat, din experiența mea: încearcă să-ți împărți munca în mici pași, să te concentrezi pe un obiectiv clar pentru fiecare zi sau săptămână. Așa, te menții motivată, pentru că vezi și rezultate palpabile și nu te simți copleșită de întreaga muncă deodată.
De asemenea, nu ezita să discuți cu colegi sau mentori, o vorbă bună sau o opinie diferită pot face minuni pentru clarificare. În privința motivației, amintește-ți mereu de motivul pentru care ai început – sentimentul de a realiza ceva semnificativ contează enorm.
Și pe final, nu uita să te și recompensezi pentru fiecare mic succes, căci acest drum merită tot efortul. Suntem mai mulți în povestea asta, și e ok să ceri ajutor sau să te descarci când simți că e prea mult. Tu poți, Antonia! Știu că e greu, dar și cea mai frumoasă comoară cere muncă din plin la început. Noroc și curaj!
Bună, Antonia și Ecaterina!
Sunt Florentina, și aș vrea să adaug și eu câteva cuvinte din experiența mea, poate vă vor fi de ajutor.
Întotdeauna, când mă simțeam copleșită sau că nu mai văd drumul clar, încercam să-mi reamintesc de motivul pentru care am început această călătorie. Pentru mine, scopul final era satisfacția de a contribui cu ceva valoros în domeniu și de a-mi depăși limitele personale. În plus, mă ajuta foarte mult să-mi organizez bine timpul și să fac planuri realiste, în care să nu mă simt presată de termene imposibile.
O altă idee care a funcționat pentru mine e să-mi păstrez momentele de relaxare și să-mi permit mici recompense după reușite. De exemplu, după finalizarea unui capitol greu, mă răsplăteam cu o ieșire scurtă cu prietenii sau cu o carte bună.
Știu că pare clișeic, dar perseverența și răbdarea sunt cele mai importante. Dacă nu reușim din prima, nu înseamnă că am eșuat, ci doar că mai trebuie să încercăm și să ajustăm strategia.
Și nu uitați, nu suntem singure în această luptă. Discutarea constantă cu colegii sau cu mentorii face diferența. În final, totul se concretizează în acel sentiment minunat când vei vedea prima dată rezultatul muncii tale.
Vă doresc mult curaj și răbdare! Suntem cu toatele în aceeași situație și, împreună, putem depăși orice obstacol.