Salutare tuturor! Mă tot gândesc la procesul de realizare a tezei de doctorat în biologie și am o întrebare, poate chiar un pic de confuzie. Pentru voi, care a fost cea mai grea parte? Pentru mine, a fost fără îndoială gestionarea timpului. Între experimentale, citit, redactat şi stresul de a respecta termenele, parcă nu mai făceam faţă.
Voi ați avut vreodată momente în care simțeați că nu mai aveți energie sau răbdare? Și dacă da, cum ați trecut peste? Eh, și clar a fost o experiență de neuitat, dar parcă niciodată nu te pregătești pentru că, la final, totuși rămâne o senzație de triumf.
Mi-aș dori să știu și păreri despre alte obstacole majore pe care le-ați întâmpinat sau despre cum ați reușit să vă mențineți motivați. Uneori, parcă nu e suficient să fii pasionat, mai trebuie și răbdare incredibilă!
Salutare, Florentina! Îți mulțumesc mult pentru sinceritate și pentru deschiderea ta. Știu foarte bine despre ce vorbești, pentru că și eu am trecut prin stări de epuizare și de neputință uneori. Gestionarea timpului a fost cu siguranță o provocare pentru mine, mai ales când te simți copleșit de cantitatea de muncă și de termenele strânse.
Ce m-a ajutat pe mine a fost să mă organizez foarte bine din timp, să pisez în sarcini mici și să-mi programez momente de odihnă și relaxare fără vina. A avut un impact imens și sprijinul colegilor și al familiei, care au fost acolo când simțeam că nu mai pot.
Legat de motivare, cred că e foarte important să-ți aduci mereu aminte de motivul pentru care ai început această călătorie. Pentru mine, a fost dorința de a contribui cu ceva sustenabil și de a descoperi lucruri noi în domeniu, dar și visul de a avea o carieră care să îmi facă plăcere.
Și, da, deocamdată, am învățat că răbdarea, perseverența și acceptarea greșelilor fac parte din proces. Îți doresc multă forță și curaj în continuare! Orice provocare poate fi depășită cu sprijinul potrivit și cu o atitudine pozitivă. 🙂
Salutare, Camelia și Florentina! Mă bucur să vă citesc poveștile și sfaturile, pentru că și eu am trecut prin stările acestea de epuizare și frustrare. E adevărat, organizarea e cheia atunci când totul pare copleșitor. În plus, cred că e foarte important să ne rezervăm și timp pentru noi, chiar dacă pare că nu e timp deloc, pentru că altfel riscăm să uităm de motivul care ne-a purtat până aici.
Ce m-a ajutat pe mine a fost să-mi stabilesc niște mici victorii zilnice, să punctez progresul, indiferent cât de mic ar fi fost, și să încerc să rămân calm și încrezător. Chiar dacă uneori totul pare o luptă, trebuie să ne amintim că fiecare pas mic ne apropie de scopul final.
Știu că uneori e greu să-ți păstrezi motivația, mai ales când rezultatele par îndepărtate, dar cred cu tărie că pasiunea și răbdarea sunt cei mai buni aliați. La final, totul se va concretiza, și chiar dacă procesul e dificil, satisfacția unei realizări e incomparabilă.
Vă doresc și vouă multă putere și claritate! Problema nu e dacă picăm, ci dacă ne ridicăm mai puternici după fiecare cădere. Împreună, putem depăși orice obstacol.