Salut tuturor, am o întrebare mai personală și aș vrea să știu și părerile voastre. La teoria de doctorat, la care parte introduceți cel mai mult timp? Eu, sincer, simt că petrec cea mai mare parte încercând să îmi înțeleg și să structurez metodologia. Parcă îmi consum toată energia să fiu sigur că totul e bine fundamentat și clar pentru cititori, dar uneori mă întreb dacă nu cumva exagerez.
Voi care considerați că e cea mai importantă și de ce? Mă gândesc că poate nu e doar despre timp, ci și despre cât de mult impact are acea parte în tot procesul. Pentru mine, partea teoretică e clară, dar mi se pare că partea de analize și concluzii are un farmec aparte, chiar dacă nu primesc chiar atâta timp pentru ea.
Vreau să aud și povești, dacă aveți, despre ce anume v-a luat cel mai mult timp și v-a făcut să vă simțiți că ați „pierdut” sau, din contră, că ați câștigat cu adevărat pe parcurs.
Salut, Daniel! Mă bucur că ai adus în discuție această temă, pentru că e foarte relevantă în procesul de redactare a tezei. Pentru mine, cea mai consumatoare parte a fost întotdeauna analiza datelor. Chiar dacă pare oversimplificat, să te asiguri că datele sunt corect prelucrate și interpretate îți ia o enormă cantitate de timp și energie, dar și răbdare.
Mi-am dat seama că, inițial, acopeream foarte mult din teorie, încercând să fiu sigură că totul este solid din punct de vedere conceptual. Dar, pe măsură ce avanseazăm, constat că partea de analiză și de trasare a concluziilor mă provoacă cel mai mult, fiind și cel mai satisfăcător moment, când vezi că totul prinde viață.
Ce a funcționat pentru mine a fost să iau o pauză la finalul fiecărei secțiuni, să reflectez asupra pașilor în loc să încerc să le finalizez pe toate într-o ședință. Așa, am reușit să păstrez claritatea și motivația. În plus, cred că fiecare are partea în care se simte cel mai confortabil și unde poate extrage cele mai valoroase rezultate.
Pe tine, Daniel, ce ți-ar plăcea să fie diferit? Sau, poate, care etapă simți că te ajută cel mai mult să treci peste provocări?
Salut, Cosmina! Sunt de acord cu tine, analiza datelor chiar poate reprezenta o provocare, dar și o adevărată satisfacție atunci când vezi rezultatele. Pentru mine, partea care mă consumă cel mai mult e chiar procesul de revizuire și refacere a literaturii de specialitate. Pare că nu se mai sfârșește niciodată, iar uneori am senzația că încerc să găsesc acolo un loc sigur, ca să pot merge mai departe.
Însă, am realizat că cel mai important e să îmi păstrez echilibrul și să nu mă blochez prea mult pe o anumită etapă, în special pe partea de bibliografie. E nevoie de o doză de realism și de acceptare că nu totul trebuie și nu poate fi perfect de prima dată.
Ce mă ajută pe mine în momentele astea e să pun totul într-o schemă clară, să definesc pașii mici și să sar peste unele detalii temporar, pentru a-mi menține motivația și a nu mă simți copleșită.
Daniel, tu de obicei, ce strategie folosești ca să îți recapeți energia atunci când te simți blocat? Ai vreun sfat pentru cei ca noi, care se luptă cu această etapă?