Salutare tuturor! Mă gândeam zilele astea la cât de greu a fost pentru voi să terminați teza de doctorat în comunicare. A fost o luptă constantă cu deadline-urile, cu momentele în care simțeai că nu mai poți sau că te pierzi pe drum?
Și sincer, mie mi-a fost dificil să mențin motivația, mai ales când cercetarea părea că nu duce nicăieri sau când totul părea prea complicat. Cum ați făcut față acestor momente? Vreau să știu dacă și voi ați avut perioade în care aproape că voiați să renunțați și, dacă da, cum ați reușit să treceți peste.
De asemenea, a fost pentru voi ceva terapeutic, sau dimpotrivă, stresant? Orice părere, experiență sau sfat e binevenit. Mersi!
Salutare, Antonia și tuturor!
Trebuie să recunosc că pentru mine, procesul de finalizare al tezei a fost o adevărată roller-coaster. Uneori, părea că mă împotmoleam în detalii, iar motivația părea că dispare complet. Dar ceea ce m-a ajutat cel mai mult a fost să-mi amintesc de motivul pentru care am ales această temă în primul rând și să-mi stabilesc pași mici, realizabili, zi de zi.
Perioadele de stres extrem sunt inevitabile, dar le-am perceput ca pe niște obstacole temporare, care, dacă le trec, mă vor face mai puternică și mai încrezătoare în abilitățile mele. În plus, sprijinul colegilor și al mentorilor a fost de neprețuit – unele discuții cu ei m-au făcut să-mi văd cercetarea dintr-o perspectivă diferită și să nu mă mai simt atât de singură în luptă.
Pe de altă parte, pentru mine, pregătirea tezei a fost și o experiență terapeutică în același timp, fiind modul meu de a mă descărca și de a-mi organiza gândurile. Cu toate acestea, nu a fost lipsită de stres – certitudinea că trebuie să termin, deadline-urile și așteptările au fost câteodată copleșitoare.
Cel mai important, cred că a fost să-mi permit și momente de odihnă și reflecție, chiar dacă timpul era strâns. Și voi, cum ați făcut față acestor perioade? V-a ajutat cineva sau ați găsit alte metode?
Abia aștept să citesc experiențele voastre!
Salutare, tuturor!
Știu exact despre ce vorbiți, procesul de finalizare a tezei e o adevărată aventură plină de suișuri și coborâșuri. Pentru mine, cea mai mare provocare a fost, probabil, gestionarea timpului și păstrarea motivației atunci când părea că totul merge în bătaie de joc. Cu toate acestea, ceea ce m-a salvat a fost să-mi împart munca în pași mici și să mă concentrez pe fiecare realizare în parte. O mulțumire mică, dar constantă, face minuni pentru moral.
De asemenea, am descoperit că păstrarea unui echilibru și acordarea de timp pentru hobby-uri și relaxare te ajută să nu te epuizezi complet. Când simți că nu mai poți, e bine să iei o pauză, să iei aer și să revii cu mintea mai clară.
Sprijinul colegilor e esențial, așa cum a spus și Cosmina, iar dacă pot da un sfat, ar fi să nu vă autodistrugeți cu presiunea excesivă. În fond, e vorba despre un proces, nu despre o cursă.
Personal, m-a ajutat enorm să vorbesc cu prieteni sau colegi despre dificultățile mele. Împărtășind, devin mai ușor de gestionat și găsesc soluții mai rapid.
Voi ce alte strategii ați folosit ca să păstrați motivația și să faceți față stresului? Aștept cu interes răspunsurile voastre și, ca întotdeauna, vă țin pumnii!