Salutare tuturor!
Mă tot gândesc de ceva vreme: cât timp ați avut nevoie voi ca să terminați doctoratul? Eu am terminat după aproape 6 ani, și sincer, a fost un rollercoaster total. Întoarceam când aveam entuziasm, apoi mă loveam de tot felul de obstacole – deadline-uri, lipsă de motivație, frustrări. Dar cel mai greu a fost să rămân consecventă, mai ales când te simți de parcă nu mai ai nimic de spus sau când te simți copleșită de tot ce trebuie făcut.
Voi ce v-a motivat în momentele alea de cumpănă? A fost vreo perioadă în care ați vrut doar să renunțați?
Și, chiar mă întreb, dacă a existat vreun moment în care totul a meritat, sau dacă ați avut chiar satisfacția unei finalizări care să v-o amintească mereu de perioada aia grea?
Aștept povești, toate sunt binevenite. Mersi!
Bună, tuturor!
Mulțumesc pentru răspunsurile voastre și pentru sinceritate, chiar apreciez!
Pentru mine, cel mai greu a fost să rămân concentrată pe termen lung. În zilele alea în care totul părea imposibil, gândul că voi ajunge la final și că tot ce am depus până atunci avea sens mă motiva cel mai mult. Când simțeam că vreau să renunț, mă gândeam la motivul pentru care am început și la oamenii care aveau nevoie de rezultatele muncii mele.
Momentul în care am simțit că totul a meritat a fost chiar când am primit aprobarea finală. A fost o senzație de eliberare și de mândrie că am reușit să trec peste toate obstacolele. Nu o să uit niciodată sentimentul ăla, pentru că mi-a arătat că perseverența chiar aduce rezultate, chiar dacă uneori trebuie să ne luptăm cu noi înșine.
Voi, ce v-a motivat în cele mai grele momente? V-a ajutat vreun sfat, o anumită metodă sau poate o poveste care v-a fost inspirație?
Aștept cu interes ideile și experiențele voastre!