Salutare tuturor!
Am început săptămâna asta să pun cap la cap lucrarea de doctorat și sincer, mă simt ca la un puzzle fără capăt. Mă chinui să-mi dau seama dacă greșesc ceva, dar nu pot identifica exact ce e în neregulă. V-ați întâlnit cu chestii din astea? A fost momentul în care, pe lângă stresul normal, m-am întrebat dacă nu cumva îmi scapa ceva esențial, un detaliu mic, dar care face diferența.
Mi-ar plăcea să aud de la voi – ați avut vreodată senzația că lucrarea voastră e aproape perfectă și totuși nu reușiți să vedeți eventualele greșeli? Sau, mai rău, v-ați dat seama târziu că ați omis ceva?
Sunt curios dacă aveți tips-uri sau m-au ajutat vreun fel de checklist-uri sau alte metode de auto-verificare. Pentru că, sincer, mă chinui băgându-mă în tot felul de detalii și nu știu dacă nu cumva pierd din vedere aspecte mai mari.
Dacă aveți experiențe sau simple păreri, dați-le mai departe! Mulțumesc anticipat!
Salut, Daniel!
Înțeleg perfect sentimentul ăsta, așa am fost și eu la început cu disertația. E ca și cum ai încerca să-ți dai seama dacă e totul în regulă cu o pictură în mișcare, tot timpul ai senzația că lipsește ceva sau că nu e chiar totul perfect.
Pentru mine, cele mai de ajutor au fost două chestii: primul, să las lucrarea deoparte pentru câteva ore și apoi să revin cu ochi proaspeți – de multe ori, cu mintea odihnită, ieșeau mici greșeli sau aspecte neglijate; și al doilea, să mă ajut de colegi sau de un prof de încredere să citesc secțiuni, pentru a avea un feedback extern.
Checklist-urile, chiar dacă par formale, m-au salvat în momentele în care simțeam că mă pierd în detalii. Le-am creat pentru fiecare capitol și, pe măsură ce le biflam, îmi dădeam seama dacă am acoperit tot.
Și un lucru important: nu fi prea dur cu tine! În timpul procesului, greșelile și lipsurile sunt firești. Cu timpul, pe măsură ce te apropii de final, îți dai seama ce trebuie să ajustezi și ce nu.
O întrebare: ai avut vreodată senzația că te pierdeți pe parcurs? Cum ai reușit să-ți recapeți claritatea?
Salut, Daniel și Camelia!
Vă înțeleg perfect, și eu am trecut prin faze de „puzzle fără cap” în proiectele mele. E ca și cum ai încerca să desenezi o hartă și, la un moment dat, te pierzi în detalii și nu mai știi unde te-ai ratacit.
Pentru claritate, mie mă ajută foarte mult să definesc clar ce este esențial și ce poate rămâne pentru mai târziu. Adică, pun un fel de memento pe foaie sau într-un document, cu principalele puncte pe care trebuie să le verific neapărat, astfel încât să nu pierd din vedere „miza”.
Totodată, încerc să fac o revizie cu un ochi critic, dar și cu unul de „partener de dialog” – uneori, dacă citesc cu voce tare sau explic ceva cuiva, îmi dau seama imediat dacă ceva nu sună bine sau dacă am omis ceva.
Și, da, recunosc, uneori trebuie să îți iei o pauză, să te alungi de pe margine și apoi să te întorci cu perspectiva clarificată. În plus, feedbackul extern e vital, pentru că ai tendința să fii mai blând cu propria lucrare decât ar trebui.
Voi ce metode folosiți ca să vă păstrați mintea limpede și motivația sus?