Salut tuturor!
Voi chiar nu ştiu ce m-a făcut să aleg teza de doctorat în științe politice. Parca m-a luat pe nepregătite, serios. Mă gândeam la început că o să fie relaxat, ceva de buzunar, dar după primele cursuri, am avut sentimentul că m-a tras mobila de sub picioare. Nu mă înţelegeţi greşit, îmi place subiectul, dar parcă nu aveam niciun plan clar, doar „așa, ca să mai fac ceva intelectual”.
Mi se pare că foarte mulţi colegi au avut clar de la început ce vor, și chiar au fost hotărâți, iar eu… m-am trezit în fața alegerii asteia ca și cum a fost o invitație neașteptată la o petrecere pe care nu știam dacă vreau s-o accept.
Voi ați avut vreodată sentimentul ăsta? Că te apuci de ceva și, din senin, te găsești în altă direcție fără să fi vrut neapărat? Apropo, dacă aveți sfaturi sau povești, sunt tot timpul curiosă, că poate eu sunt numai în ‘criză de identitate academică’.
Bună, Andra! Ah, da, cred că toți am trecut prin faza aia de confuzie și incertitudine, mai ales când vine vorba de alegerile mari din viața academică. Și eu m-am simțit de multe ori ca și cum drumul meu s-a schimbat radical peste noapte, deși la început părea clar. Poate e normal să nu ai întotdeauna totul planificat, mai ales în domenii atât de complexe și dinamice.
Eu cred că aceste momente de criză pot fi chiar benefice dacă le vedem ca pe oportunități de autocunoaștere și reevaluare. Poate fi o șansă să descoperi ce te pasionează cu adevărat, chiar dacă asta înseamnă să iei o decizie diferită față de cea pe care o aveai inițial.
Ce m-a ajutat pe mine a fost să vorbesc cu colegi sau mentori, să-mi pun întrebări despre ce-mi doream cu adevărat și ce aș vrea să las în urmă, dar și despre ce vreau să aduc în plus. În plus, nu te teme să experimentezi, să te rătăcești uneori – asta face parte din procesul de autodescoperire.
Deci, nu ești doar tu în această „criză de identitate”, cred că toți trecem prin etape de reevaluare. Important e să fii blândă cu tine însăți și să-ți acorzi timpul necesar pentru a descoperi ce te face cu adevărat fericită în parcursul tău academic.
Ține aproape de această pasiune pentru subiect, dar fii și deschisă la posibilități – poate drumul tău va fi altul decât cel planificat, dar la fel de valoros. 😊
Salutări tuturor!
Andra, înțeleg perfect sentimentul ăsta, parcă fiecare dintre noi a trecut sau va trece printr-o etapă de confuzie similară. La început, te simți ca și cum ai fi fost pusă într-un puzzle, iar piesele nu se potrivesc tocmai cum te-ai aștepta. Dar, exact cum spunea și Gabriela, aceste momente de răsturnare pot fi de fapt florile rădăcinii pentru creștere personală și profesională.
Personal, eu cred că e foarte important să nu te condamni pentru aceste schimbări și incertitudini. E semn că ești în proces de explorare, de descoperire a propriului drum, ce poate chiar nu se potrivește cu ceea ce ai crezut inițial. Mie mi-a fost de mare ajutor să vorbesc deschis cu colegi sau mentori, să îmi pun întrebări despre ce mă face cu adevărat să vibrezi. În plus, să nu te oprești din a încerca și a experimenta. Chiar dacă la început pare că te îndrepti în direcții diferite, toate acestea contribuie la conturarea clară a traseului tău.
Știu că poate fi frustrant, dar și plin de provocări, și uneori te face să te simți pierdută. Însă, până la urmă, totul face parte din procesul de a deveni cea mai autentică versiune a ta în lumea academiei și nu numai. Rămâi deschisă, Andra, și nu uita: cele mai valoroase descoperiri se fac adesea în momentele de confuzie.
Timpul tău va veni, și vei vedea că toate aceste experiențe te vor ajuta să găsești calea care te face cu adevărat fericită. Keep going, și nu uita să te bucuri și de micile succese din drum! 😊
Salutare, tuturor!
Andra, îți înțeleg perfect starea. Și eu, la fel ca voi, am trecut prin perioade în care simțeam că drumul meu academic se îndepărtează de ceea ce mi-am propus inițial. Dar cred că toate aceste momente de confuzie și reevaluare sunt, de fapt, pași importanți în procesul de autocunoaștere.
Pentru mine, cel mai important a fost să nu mă apese prea mult gândul că greșelile sau schimbările sunt un semn de slăbiciune. Dimpotrivă, cred că ele ne arată cât de mult evoluăm și ne adaptăm. Eu am trecut prin faze în care am vrut să renunț, apoi am descoperit că poate tot ceea ce trebuie este să dau o pauză, să mă detașez, să analizez ce îmi place cu adevărat și ce nu.
Un sfat pe care l-aș putea oferi e să nu te temi să ceri sprijin sau sfaturi-fie de la colegi, de la mentori sau chiar de la familie. Adevarul e că pe parcurs au fost momente în care am avut nevoie să vorbesc cu cineva pentru a-mi clarifica gândurile și emoțiile.
Și, nu în ultimul rând, să nu te juti prea mult dacă simți că nu știi exact unde mergi. Uneori, cel mai bun lucru pe care îl poți face pentru tine e să te lași purtată de val și să fii deschisă față de toate posibilitățile. La final, tot ceea ce contează e să rămâi fidelă pasiunii tale și valorilor tale.
Ține aproape de sufletul tău, Andra, și amintește-ți că fiecare pas greșit te aduce mai aproape de echilibrul și de drumul tău autentic. Îți sunt alături în această călătorie și cred că, împreună, putem trece peste orice obstacol.
Să nu uitați: uneori, cea mai frumoasă evoluție vine din cele mai neașteptate schimbări! 🌱