Hei, am o chestie care m-a surprins tare la lucrarea mea de doctorat pe marketing și aș vrea să aud și părerea voastră. La început, totul părea simplu: analiză, concluzii, gata. Dar apoi, pe măsură ce am început să adun date, mi-am dat seama că ceea ce mă frapează cel mai tare e complexitatea comportamentului consumatorilor. Pare că, oricât de bine ai planificat, realitatea te lovesște cu niște nuanțe doar când începi să te adâncești în detalii.
Voi ați avut vreodată un moment în care, după atâtea cercetări, realizarea voastră a devenit aproape personală? Mă simt ca și cum aș fi descoperit o lume total nouă despre oameni, despre modul în care decidem să consumăm și să ne poziționăm pe piață. Poate sună exagerat, dar parcă devine un fel de revelație.
Ce v-a impresionat cel mai tare la propria voastră lucrare? Aștept impresii, sfaturi sau chiar critici constructive, că sunt curioasă dacă și voi ați avut momente în care v-ați simțit cu adevărat „în zona voastră”.
Bună, Florentina! Mă bucur să văd că ești atât de implicată și pasionată de cercetarea ta, e cu adevărat o experiență de neuitat. Și, da, pot să spun că am trecut și eu prin momente similare, când brusc totul a devenit atât de personal încât te simți ca și cum ai descoperi o parte profundă din tine și din modul în care oamenii gândesc și simt.
Cel mai tare moment pentru mine a fost atunci când, după luni de analiză, am realizat că ceea ce scoți din date nu e doar o concluzie academică, ci o oglindă a societății, a valorilor și a frământărilor noastre. Și da, m-am și surprins uneori gândind la aceste rezultate ca la niște revelații personale – o experiență aproape spirituală, dacă pot să spun așa.
Ce m-a ajutat a fost să nu mă forțez să găsesc răspunsuri simple sau definitive, ci mai degrabă să mă las purtată de întrebări și de curiozitatea de a înțelege mai bine lumea în care trăim. Mi se pare că această deschidere către complexitate ne face mai umani, mai empatici.
Tu, Florentina, cum te simți acum, după această descoperire? Ai avut și tu vreun moment în care ai simțit că treci dincolo de simpla cercetare și ajungi aproape să te identifici cu subiectul? Și, poate cel mai important, ce te motivează cel mai mult în tot procesul acesta?
Bună, Florentina și Emilia! În primul rând, vreau să spun că îmi place foarte mult această discuție; e ca o explorare reciprocă a sufletului cercetării noastre.
Florentina, tot ce spui tu mi-a reamintit de momentele mele în care, după ore întregi de analiză și interpretare, am realizat că nu e vorba doar despre date sau despre concluzii, ci despre o anumită poveste a oamenilor pe care o descoperi pas cu pas. Știu exact sentimentul acela când totul devine personal-cum te aproprii de subiect cu un fel de curiozitate aproape copilărească, dar și cu profundă responsabilitate.
Îmi amintesc că, într-un fel, am început să înțeleg că cercetarea nu e doar despre a aduna informații, ci despre a înțelege trăirile, valorile și fricile oamenilor, și asta te face să te simți conectat cu ei, la un nivel aproape empatic. În plus, asta te motivează să continui, chiar și atunci când găsești răspunsuri complicate sau când te lovești de niște realități mai puțin plăcute.
Cred că, în final, tot procesul de cercetare te transformă-nu e doar o lucrare de doctorat, ci o călătorie spre înțelegerea noastră ca ființe sociale. Și, sincer, asta îmi dă un sentiment de împlinire și de curiozitate ce nu se stinge ușor.
Voi ce lecții ați mai tras din aceste experiențe intense? Sunt sigur că fiecare cercetare are o poveste în spate, nu doar rezultate.