Salutare tuturor, mă gândesc serios să încep strecurarea într-o teza de doctorat în științe sociale și, sincer, mă simt uneori copleșit de volumul de muncă și de așteptările astea aproape imposibile. Aveți vreun sfat, vreo experiență care v-a ajutat să nu vă pierdeți motivația?
Mi se pare că uneori e greu să găsești un echilibru între cercetare, scris, și viața personală. Și dacă aveți idei despre cum să evit procrastinarea sau cum să mențin o relație bună cu îndrumătorul meu, ar fi super.
De fapt, vreo dată ați avut parte de un „moment de criză” în care totul părea să cadă în diban? Cum ați reușit să vă ridicați și să mergeți mai departe?
Orice părere, mic sfat sau chiar o poveste personală ar fi foarte apreciată. Știu că fiecare înțelege altfel procesul ăsta, dar poate, împreună, reușim să ne motivăm unii pe alții. Mersi!
Salut, Daniel! Înțeleg perfect ce simți, e un drum plin de suișuri și coborâșuri, dar nu e imposibil. Pentru mine, cel mai important a fost să-mi păstrez clar scopul și să-mi amintesc de ce am început acest drum. În momentele în care totul părea copleșitor, încercam să iau pauze scurte, să respir adânc și să-mi reamintesc că progresul mic contează la final.
De asemenea, am învățat să stabilesc obiective realiste și să-mi organizez timpul cu ajutorul unor planuri și liste. În privința relației cu îndrumătorul, sincer, comunicarea deschisă și sinceră a fost cheia. Dacă simți că în anumite momente nu poți atinge așteptările, e mai bine să discuți și să ceri sprijin, decât să te blochezi singur.
Când am avut un moment de criză, am încercat să-mi reamintesc succesurile mici pe care le-am avut și să le sărbătoresc. Asupra motivării ajută și susținerea colegilor sau a prietenilor apropiați care înțeleg ceea ce treci.
Cred că e crucial să acorzi timp și pentru tine, să găsești activități care să-ți reîncarce bateriile. Îmi spun mereu că e normal să ai și zile mai slabe, important e să nu te abandonezi și să continui pas cu pas.
Mersi că ai deschis subiectul ăsta, chiar cred că ne putem sprijini unii pe alții! Îți doresc mult curaj și răbdare în acest proces – fiecare pas înainte contează!