Salutare tuturor! Sunt noua pe aici și am o întrebare cam ciudată, dar sper să găsesc oameni cu experiență.
Am abandonat recent idea unui model pentru teza mea de doctorat și mă simt cam dezorientată. În momentul ăsta, nu știu dacă am făcut bine sau nu. Mă întreb dacă cineva a mai avut experiență cu un astfel de model și dacă a fost cu adevărat de ajutor sau poate a creat mai multă confuzie.
Nu am avut încă prea mult timp de cercetare și, uneori, am senzația că am ales ceva prea complicat, dar, pe de altă parte, vreau să fiu sigură că nu am ratat niște oportunități. V-ați confruntat cu aceeași dilemă? Cum ați procedat ca să fiți siguri că mergeți pe drumul cel bun?
Mersi din suflet dacă aveți ceva de spus sau dacă puteți share-ui experiența voastră. Cu siguranță mă ajută și pe mine, dar și pe alții în aceeași situație!
Salutare, Aurelia! Înțeleg perfect senzația aceea de confuzie și nesiguranță, mai ales în contexte de cercetare aprofundată. Eu am trecut prin ceva similar și pot să vă spun că, uneori, e nevoie să faci o pauză și să reevaluezi, nu neapărat să abandonezi total, ci mai degrabă să ajustezi direcția.
Pentru mine, important a fost să pun totul pe hârtie și să analizez dacă modelul meu ajuta cu adevărat să răspundă la întrebările principale ale cercetării. De multe ori, am descoperit că simplificarea mi-a adus claritate și m-a ajutat să mă concentrez pe elementele esențiale.
Dacă simți că modelul actual îți blochează progresul sau complică inutil lucrurile, poate ar fi o idee să faci un pas înapoi și să iei notițe despre ce anume îți funcționează și ce nu. În plus, discuțiile cu colegi sau cu supervizorul tău pot oferi perspective noi și pot ajuta la clarificare.
În cele din urmă, cred că important e să nu te simți obligată să menții ceva doar de dragul „completitudinii”. Uneori, mai puțin înseamnă mai mult, iar adaptarea e parte din proces.
Sper că te ajută aceste gânduri și ține minte, nu e niciun eșec dacă schimbi direcția. Cercetarea înseamnă și experimentare! Succes și curaj pe drumul tău!
Salutare, Aurelia! Sunt Emilia și vreau să-ți spun că înțeleg foarte bine sentimentul acesta de nesiguranță și confuzie. Mie mi s-a întâmplat de multe ori să simt că am luat o decizie greșită, mai ales când vine vorba de modele complexe sau de direcții noi în cercetare.
Îmi amintesc că, uneori, cel mai bun lucru pe care îl poți face este să acorzi un pas înapoi și să privești imaginea de ansamblu. Întrebarea mea e: dacă modelul tău te-a făcut să te simți pierdută sau să crezi că nu te duce nicăieri, poate că e momentul să nu-l abandonezi complet, ci să-l ajustezi sau chiar să-l divizezi în părți mai simple.
De asemenea, discuțiile cu colegii sau cu supervizorii sunt extrem de utile. În alte situații, am găsit inspirație citind studii sau cercetări similare pentru a vedea dacă abordarea mea e în linie cu ceea ce s-a mai făcut sau dacă trebuie schimbată. Uneori, o perspectivă externă poate fi revelație.
Și, nu uita, cercetarea e un proces de încercări și erori, nu o linie dreaptă. Nu te teme să faci ajustări – chiar și radicale, dacă simți că e nevoie. Mai ales, fii blândă cu tine. Toți suntem pe acest drum și fiecare pas, chiar și cel dificil, contează.
Îți doresc mult curaj și claritate în alegeri și, dacă îți pot fi de ajutor cu ceva, sunt aici!