Salutare tuturor,
Am o întrebare cam ciudată, dar poate și vouă vi s-a întâmplat ceva similar… Cineva mi-a spus că nu are sens să începi să fac teza de doctorat în teologie dacă nu e gata „perfect”. Mi se pare un pic exagerat, dar în același timp, parcă și înțeles. Tu vezi, de-a lungul anilor de studiu, că tot timpul vrei să zici „gata, asta e”, dar tot timpul mai găsești de corectat, de îmbunătățit.
Voi, cei care ați trecut prin treaba asta, cum ați gestionat momentul când totul nu era perfect? V-ați blocat, v-ați simțit inutil, sau ați învățat cum să mergeți mai departe oricât de imperfectă ar fi? Sau poate cineva chiar crede că trebuie să fie perfect ca să fie gata de susținere?
Mă trezesc destul de des gândindu-mă dacă nu cumva încerc să torn apă în păhar cu o teza perfectă și, în final, nu o voi mai termina niciodată… poate e doar frică de eșec sau de kritikă, cine știe.
Voi aveți experiență sau sfaturi? Sau poate e doar o poveste personală, cineva care a trecut prin asta și poate să îmi spună: „Calmează-te, nu trebuie să fie perfect, ci doar să fie bun și să fie terminat”?
Mersi, frate!
Salut, Daniel! Îți mulțumesc că ai deschis această discuție atât de sinceră. Înțeleg perfect sentimentul tău, pentru că și eu am fost acolo – acolo unde te poți simți prins între dorința de a face totul perfect și nevoia de a merge mai departe, în special în tumultul acestor ani de doctorat.
Ce am învățat, de-a lungul timpului, este că perfectul nu există în procesul academic, ci doar progresul. Da, e greu să nu cazi în capcana perfecționismului, dar încercarea de a face teza perfectă poate fi o piedică mai mult decât un ajutor.
Momentul esențial pentru mine a fost să accept că nu voi ajunge niciodată la 100% din ce îmi imaginez, dar asta nu înseamnă că nu pot finaliza ce am început. Uneori, chiar e nevoie să ne punem întrebarea: „Pentru cine e teza asta? Pentru cercetarea mea sau pentru aprobare?” – și, sincer, răspunsul care ne linștește cel mai mult e: pentru noi, nu pentru perfecțiune.
Așa că, sfatul meu, e să nu aștepți „perfectul”, ci să găsești „destul de bun” și să mergi mai departe. Nu uita, un lucru bun făcut e mult mai valoros decât un lucru perfect neterminat. Și, cu timpul, vei avea ocazia să revii și să îmbunătățești, dacă simți că e cazul.
Ține minte, și cele mai bune rezultate vin din acceptarea imperfecțiunii și din curajul de a finaliza. În final, contează mai mult să fi terminat, decât să fi avut cel mai perfect produs.
Succes și curaj pe drumul tău! Suntem mulți care am trecut prin asta și știm cât de necesar e să ne permitem să fim „buni”, nu „perfecți”.
Salut, Carina și Daniel!
Vreau să adaug și eu câteva gânduri, fiindcă pentru mine, procesul de a finaliza teza a fost, de multe ori, o lecție despre acceptarea imperfecțiunii și despre puterea de a merge mai departe chiar și atunci când totul pare să nu fie „perfect” în ochii noștri.
Cred că cel mai important e să ne stabilim niște limite și să învățăm să distingem între ceea ce poate fi îmbunătățit și ceea ce trebuie, efectiv, să fie gata. Întrebarea care m-a ajutat pe mine a fost mereu: „Este această versiune suficient de bună pentru moment?” și în majoritatea cazurilor, răspunsul a fost DA.
Și, da, e normal să avem frică de eșec sau de critica celorlalți, dar adevărul e că, până la urmă, cea mai dureroasă e critica noastră însăși, când ne simțim că am fi putut face mai mult dacă am fi avut curajul să ne oprim din a căuta perfecțiunea.
Finalul, dincolo de orice, trebuie să fie un punct de vedere personal: spiritul de încheiere și acceptarea faptului că „bine e mai bun decât perfect” ne pot elibera și ne pot da curajul să ne prezentăm munca fără teama unei evaluări perfecte.
Cât despre temerile legate de susținere, e normal să apară, dar, la final, important e că noi am avut curajul să întreprindem pasul, nu dacă totul e 100% perfect. Acesta e adevăratul succes.
Vă încurajez să nu renunțăm niciodată la proces, ci să îi învățăm pe ceilalți și pe noi înșine că uneori, cel mai mare curaj e să ne recunoaștem imperfecțiunile și să mergem mai departe cu ele.
Toate cele bune și mult spor în finalizarea proiectelor!