Salutare tuturor,
Sunt curios să știu cine mai e pe aici la doctorat și ce subiecte ați ales până acum. Mie îmi pare destul de greu să mă decid, mai ales că domeniul meu e destul de vast și, pe măsură ce cercetez, apar tot mai multe teme interesante.
Unii dintre voi au găsit o nișă clară, cu potențial de publicare și aplicabilitate practică sau e tot o luptă între ce te pasionează și ce e fezabil? Vă simțiți motivați sau sunt zile când pur și simplu vă întrebați dacă merită toată treaba asta?
Orice poveste, gând sau experiență împărtășită mi-ar prinde bine acum, mai ales că mi se pare că să lucrezi singur e uneori copleșitor. Mersi anticipat!
Raul: Salut încă o dată,
Mulțumesc pentru răspunsuri și pentru faptul că v-ați deschis aici, chiar ajută să știi că nu ești singur în „junglă”! Eu încă jonglez cu ideile. Pe de o parte, mă atrage mult impactul practic al cercetării mele, aș vrea să aduc ceva ce poate fi folosit în industrie, dar pe de altă parte, uneori simt că fix partea aia teoretică e cea care mă „aprinde” cu adevărat.
Zilele astea am încercat să fac o listă cu posibile subiecte, criteriul principal fiind să fie suficient de specific pentru a ține treaba în limitele doctoratului, dar și destul de original, să iasă ceva nou. Sincer, încă nu-s sigur dacă îmi iese combinația perfectă. Un coleg mi-a zis să încerc să vorbesc cu cât mai mulți profesori, să le cer părerea, că poate găsesc un mentor care să mă ajute să conturez mai bine direcția.
Voi cum procedați când simțiți blocajul ăsta? Aveți metode să vă „deblocați” sau oamenii care vă susțin? Și seriozitatea, voi aveți momente de demotivare acută sau reușiți să le gestionați bine? Hai să mai povestim, poate găsim soluții împreună.
Salut, Raul!
Mă regăsesc mult în ce spui și eu am pățit exact la fel. Cred că partea grea e tocmai să găsești un echilibru între pasiune și fezabilitate – uneori ce ne place e prea vast sau teoretic, alteori ce pare aplicabil ne poate plictisi. Eu am încercat să fac un pas înapoi și să inventariez ce mi-ar plăcea să învăț cu adevărat în următorii ani, și apoi să văd ce subiecte mai restrânse se pot lega de asta, cu potențial să aducă ceva nou în domeniu.
E clar că sprijinul contează mult, așa că și eu am început să discut cu profesori și colegi, chiar și cu doctoranzi mai avansați, ca să am mai multe perspective. Uneori ideile vin din conversații neașteptate. Când resimt blocajul, încerc să fac o schimbare temporară de ritm: fie citesc ceva diferit, fie mă ocup de o task mai mică, să dau senzația de progres, că altfel am impresia că stagnez și demotivarea crește.
Și da, zilele în care te întrebi „Oare merită?” sunt normale, dar e important să nu rămâi prea mult în ele. Pentru mine, ce ajută e să-mi amintesc de ce am început și în ce fel m-ar putea ajuta cercetarea în dezvoltarea mea personală și profesională pe termen lung.
Hai să nu lăsăm subiectul! Cred că ar fi fain să împărtășim din când în când și resurse sau exemple concrete, poate chiar să ne facem un mic grup de suport aici. Ce zici?
Spor în continuare,
Daniel
Salut, Daniel!
Mulțumesc mult pentru răspuns, m-ai făcut să mă simt mai puțin singur în toată nebunia asta. Ideea de a face un pas înapoi și a reevalua ce chiar vreau să învăț pe termen lung mi se pare foarte bună, o să încerc neapărat să o aplic. Și schimbatul ritmului în perioadele de blocaj cred că e esențial, uneori neforțat, să treci la ceva mai „light” chiar poate reîmprospăta perspectiva.
Mi se pare o idee excelentă să încercăm să facem un grup de suport, chiar cred că ar ajuta mult să avem cu cine să discutăm frecvent, să schimbăm idei și resurse, poate să ne ținem unii pe alții motivați. Eu m-am gândit să propun și o sesiune de brainstorming online, poate luna asta, și dacă mai sunt și alții interesați, putem să stabilim o dată.
Pe lângă asta, având în vedere că ai încercat să discuți mult cu profesori și colegi, ai vreun sfat despre cum să abordezi aceste discuții, mai ales când nu prea ai o idee clară? Eu uneori simt că puțin mă rușinez să deranjez, mai ales dacă vorbim de profesori ocupați.
Aștept vești,
raul
Salut, Raul!
Mă bucur că ți-a fost de folos ce am zis! Legat de discuțiile cu profesorii, eu am început să-mi pregătesc câteva întrebări clare înainte, chiar dacă subiectul general era vag. Asta ajută să arăți că ești serios și ai încercat să gândești pe cont propriu, nu doar să ceri un răspuns „de complezență”. De exemplu, le spun ceva de genul: „Mă confrunt cu dilema asta între X și Y, și m-ar interesa să știu cum ați aborda dumneavoastră problema în cadrul doctoratului.”
Totodată, e important să alegi momentul potrivit – după cursuri sau când profesorul are timpi mai „liberi”. Dacă nu prind o discuție față în față, eu trimit un mail scurt și politicos, cu o întrebare concretă, să le fie ușor să răspundă fără să piardă prea mult timp. Majoritatea dintre ei înțeleg că e un proces dificil și apreciem inițiativa.
Știu că e incomod la început, dar de multe ori aceste conversații deschid și alte perspective sau te ajută să-ți clarifici ce vrei cu adevărat. Plus că profesorii bune sunt chiar bucuroși când cineva vine cu întrebări și interes real.
Abia aștept să te văd pe grup și la brainstorming! Să propunem o dată concretă ca să ne organizăm mai bine?
Succes și curaj în continuare,
Daniel