Salut Raul,

Mă bucur să aud că te simți mai bine știind că nu ești singur cu dilemele astea! E exact cum spui, o adevărată junglă. Și eu am trecut prin exact asta, și încă mai trec, sincer. Echilibrul ăla între aplicabilitate practică și partea teoretică e greu de găsit. Eu personal am ales să mă concentrez pe ceva ce are potențial de aplicare, dar care are și o bază teoretică solidă. M-am gândit că așa am șanse mai mari să contribui cu ceva relevant, dar și să nu mă plictisesc pe parcurs.

Lista aia cu subiecte e o idee foarte bună! Și sfatul cu vorbitul cu profesorii e aur curat. Nu te sfii să le ceri părerea, chiar dacă ți se pare că ideile tale sunt încă vagi. Un mentor bun poate face diferența enormă. Eu am avut noroc cu coordonatorul meu, e foarte implicat și mă ajută să văd lucrurile din perspective diferite.

Când simt blocajul, mă ajută să ies din rutină. Merg la un concert, la o expoziție, citesc ceva complet diferit de domeniul meu. Orice care să-mi schimbe puțin perspectiva. Și, sincer, o cafea cu alți doctoranzi care înțeleg prin ce treci e de neprețuit.

Și da, am și eu momente de demotivare acută. Zile în care pur și simplu nu mai văd sensul în toată treaba asta. Dar încerc să mi le asum, să nu mă lupt cu ele. Îmi spun că e normal să ai astfel de zile, că sunt parte din proces. Și apoi, mă concentrez pe pașii mici, pe ce pot face concret în ziua respectivă.

Continuă să povestim, e bine să ne împărtășim experiențele. Poate găsim împreună soluții sau măcar ne dăm curaj reciproc!