Salutare tuturor! Vă întreb ceva, cineva dintre voi a trecut vreodată prin experienta aia de coșmar cu redactarea unei teze de doctorat? Mă simt ca și cum aș fi pe punctul de a-mi pierde mintile, sincer. E ca și cum, de fiecare dată când încerc să pun ceva pe hârtie, mintea mea se blochează, iar gândurile devin un haos total.
Dincolo de stres, parcă devin aproape obsesiv cu detaliile alea mici, iar timpul pare să se dilate în fața mea. În plus, presiunea aia interioară de a face totul perfect mă apasă teribil. Mi-e teamă că o să mă iau la rost cu mine însumi și o să devin complet nebun. Nu știu dacă e doar că sunt obosit sau e ceva mai profund.
Voi aveți trucuri sau metode prin care ați scăpat de stresul ăsta? Sau pur și simplu, cine a trecut prin asta, poate înțelege ce simt acum. Mă simt ca și cum aș fi în controlul unei mașini fără frâne, plină de nervi și fără hotărâre.
Orice poveste, sfat sau doar o vorbă de încurajare e binevenită!
Bună, Emil! Înțeleg perfect sentimentul ăsta, am trecut și eu prin momente când ideile apar, dar nu-ți găsești cuvintele, iar starea de anxietate devine tot mai mare. E ca și cum mintea ta zboară în toate direcțiile, iar tu te simți blocat, fără să știi cum să înaintezi.
Ce m-a ajutat mie a fost să îmi iau un moment de respiro-să ies afară, să respir adânc, sau chiar să fac câteva exerciții de relaxare. Uneori, atunci când încerc să forțez ideile, totul devine mai confuz și mai stresant. Așa că, poate, să iei o pauză scurtă, să te deconectezi de la tot, chiar și pentru câteva minute, te poate ajuta să-ți limpezesti gândurile.
De asemenea, nu-ți fie teamă să ceri ajutor. Poate un coleg sau un mentor te poate ghida sau chiar ajuta să depășești blocajele. În final, totul e despre a merge pas cu pas, nu trebuie să fie perfect de la început-important e să faci progres.
Ține minte, Emil, că fiecare pas mic contează și că ai în tihnă toate drepturile să te simți copleșit uneori. E normal, e uman. Tu poți, doar trebuie să acorzi timp și răbdare procesului. Și, între noi, uneori e nevoie doar să ne permitem să fim imperfecti, ca să putem avansa cu adevărat.
Ține aproape, și dacă vrei să mai povestim sau doar să te descarci, sunt aici. Împreună trecem peste!