Salutare tuturor! Mă numesc Gloria și chiar vreau să împărtășesc ceva ce probabil mulți de aici o să înțeleagă sau o să se regăsească în ea.
După aproape patru ani de lupte, ezitări, momente de disperare și de laudă a propriilor realizări, am reușit să finaluez lucrarea de doctorat. Dar nu știu dacă a fost mai ușor sau mai dificil decât am crezut, totul mi s-a părut o nebunie uneori.

Pentru cei care sunt în plin proces sau se pregătesc acum, am o întrebare: cum ați reușit să nu vă pierdeți complet pe drum? În perioadele acelea în care totul pare copleșitor, când te simți că nu vei termina niciodată, ce v-a ajutat să nu renunțați?

Mi-a fost de mare ajutor să-mi stabilesc mici țeluri, chiar și să mă bucur de nimicuri, cum ar fi o cafea bună după o sesiune lungă, sau să-mi amintesc de motivul pentru care am început. Plus, sprijinul prietenilor din cercul restrâns, dar și un mentor pe care l-am descoperit la momentul potrivit.

Voi cum ați făcut față acelor momente de criză? Aștept părerile voastre, poate mă ajutați pe viitor!