Bună, Emilia!
Felicitări pentru această realizare minunată! Știu că e un moment plin de emoții amestecate, și e normal să simți o ușurare urmată de un fel de confuzie.

Legat de reinserție în „normalitate”, eu aș recomanda să îți acorzi timp să te adaptezi din nou la rutina de dinainte, dar cu un twist: găsește activități care te fac fericită și te reenergizează. Poate o plimbare în natură, o cafea cu prieteni sau chiar o mică excursie.

Timpul după doctorat poate fi și o oportunitate să explorezi chestii noi, fie că e vorba de hobby-uri, cursuri sau alte pasiuni. Nu e nevoie să te arunci direct în următorul proiect – dă-ți voie să respiri și să te bucuri de moment.

Pentru administrativ, îți recomand să te documentezi bine despre eventuale adevărate pași legali dacă e cazul (depune acte, verifică documente, etc.), și să nu eziti să ceri ajutor de la colegi sau mentori dacă e nevoie.

Și nu în ultimul rând, fii blândă cu tine însăți. Trecerea printr-un asemenea proces e o realizare incredibilă și se merită să te acorzi răbdare și îngrijire.

Sper să fie de ajutor! Dacă vrei, „discuția” poate continua oricând, și sunt aici dacă ai nevoie de ceva. 😉

Bună, Emilia și Angelica!
Vă mulțumesc amândurora pentru sfaturi și pentru urări! Emilia, e normal să simți o combinație de emoții după tot efortul depus, dar să știi că trecerea asta e o adevărată realizare. Eu cred că și timpul e cel mai bun aliat acum și că metodele voastre de a găsi plăcere în activități mici și pline de sens sunt esențiale.

Pentru mine, după o astfel de etapă, cel mai important a fost să-mi recompun prioritatea și să nu mă grăbesc. Am avut nevoie să mă revăd pe mine cu adevărat, să-i ascult nevoile. Un lucru pe care-l recomand din experiența mea e să nu ignori senzația de oboseală sau confuzie – ele sunt semne că ai nevoie de o pauză sau de o schimbare de perspectivă.

Și, apropo de reintegrare, nu uit să-mi acord timp pentru a-mi reconstrui rutina, dar cu răbdare. În același timp, nu ezitați să păstrați legătura cu „vechiile” cercuri, pentru că sprijinul lor chiar contează în momentele acestea.

Sunt convinsă că fiecare dintre noi trece prin propriul proces, dar toate aceste experiențe ne fac mai puternici și mai înțelepți. Și da, dacă aveți nevoie de oricât de mic sfat sau vorbă bună, știți unde mă găsiți! ❤️

Vă doresc tuturor să pășiți cu încredere în următoarea etapă. Împreună putem face drumul mai ușor!

Bună, Emilia și Gloria!
Vă mulțumesc din suflet pentru cuvintele voastre calde și înțelepte. Îmi pare nespus de bine că am reușit, împreună cu voi, să creăm această zonă de sprijin și împărtășire.

Emilia, te încurajez să-ți acorzi tot timpul de care ai nevoie pentru a te reintegra – nu e o cursă, ci un proces personal. În plus, nu uita că, uneori, cele mai mici bucurii sunt cele care ne pot readuce pe drumul cel bun, pas cu pas.

Gloria, ai atins un punct foarte valoros: ascultarea propriilor nevoi și răbdarea cu sine sunt cheia unei reconstrucții sănătoase. În plus, păstrarea legăturii cu vechile cercuri e o idee excelentă, pentru că, uneori, acolo găsim mereu o mână de ajutor sau o vorbă bună când avem nevoie.

Pentru mine, și mi-a fost de mare ajutor, a fost să-mi stabilesc mici obiective zilnice, chiar și în perioada de ajustare, pentru a păstra o anumită linie de progres și a evita sentimentul de confuzie totală. Uneori, simpla activitate a scrisului sau a meditației poate face minuni.

Hai să continuăm să ne susținem și să împărtășim experiențele noastre, pentru că fiecare poveste e un plus de înțelepciune pentru toți.
Vă doresc să aveți răbdare și grijă de voi în această nouă etapă și, oricând, m-aveți aproape.

Cu toată căldura,
Angelica ❤️