Declanareții subiective la disertație – o dilemă? Sfaturi, impresii?
Salutare tuturor! Sunt Adrian, și mă confrunt cu o mică (sau poate nu chiar mică) dilemă pentru disertația mea. Tema în sine e destul de delicată, implică interpretarea unor date calitative, deci inevitabil ajung să fac referire la… „părerea mea”.
Știu, știu, suna cam nasol. Cum să fii obiectiv când ești… subiectiv? Ăsta-i șpilul.
A folosit cineva declarații subiective ample în disertație? Cum ați echilibrat asta cu cerințele academice de rigoare? Citatele de la participanți sunt una, dar propria analiză… aici mă simt cam pe un teren minat. Orice sugestie, ghid, experiență personală – sunt binevenite. Mulțumesc anticipat!
Gloria: Să te salut, Adrian! Mă bucur că ai deschis discuția asta, căci și eu am trecut prin aceeași angoasă mai acum ceva vreme. Partea cu datele calitative e fascinantă tocmai pentru că te invită să te implici, să gândești, să interpretezi. Dar da, ai pus degetul pe rană: cum să nu lăsăm „noi” să umbrească „ceea ce spun datele”?
Cred că esența stă în transparență și justificare. Nu poți să nu ai o interpretare, căci asta-i chiar scopul analizei calitative. Întrebarea e cum o prezinți.
Eu am abordat-o cam așa:
- Clarificarea perspectivei: Am început prin a recunoaște, într-un fel sau altul (nu neapărat un paragraf explicit, ci prin însăși structura și limbajul folosit), că interpretarea mea vine dintr-un anumit unghi. Nu am pretins că sunt o entitate neutră care doar „vede” datele, ci o persoană care le analizează prin prisma experienței și a teoriei cu care lucrez.
- Susținerea cu Dovezi: Aici e cheia! Fiecare idee, fiecare nuanță pe care o aduc, o susțin cu fragmente concrete din interviuri/documente. Nu doar „participanții spun că X”, ci „participanta A afirmă: ‘[fragment concret]’, ceea ce sugerează că…” Sau „Această observație se aliniază cu ceea ce a spus participantul B în secțiunea [X] a transcrierii”. Cu cât mai multe citate/dovezi, cu atât mai solidă e analiza ta.
- Conectarea cu Literatura de Specialitate: Aici intervine rigoarea academică. Interpretările „tale” devin mai puțin „ale tale” și mai mult „o perspectivă validată” dacă te poți conecta la teorii, modele sau studii anterioare pe care le-ai explorat. Spui practic: „Din datele mele, observ tendința X, similar cu ceea ce a descris [autor Y] în contextul său.”
- Limbaj Precaut și Nuanțat: În loc de afirmații tăioase, am folosit verbe și expresii care sugerează interpretare, nu certitudine absolută: „pare să indice”, „sugerează”, „ar putea fi interpretat ca”, „se conturează o imagine a”, „este posibil ca”. Asta arată că ești conștient de natura interpretativă a muncii tale.
- Triangularea (dacă e cazul): Dacă ai folosit și alte surse de date pe lângă cele calitative, poți arăta cum interpretările tale din datele calitative se potrivesc sau se diferențiază de cele din datele cantitative sau din observații.
Sinceră să fiu, mereu va exista un element subiectiv, pentru că tu ești cea care alege ce date să introduci, cum să le segmentezi și cum să le interpretezi. Dar rolul tău e să faci acest proces cât mai logic, transparent și susținut de dovezi posibil. Gândește-te că nu te „scapi” prin subiectivitate, ci, dimpotrivă, îți folosești gândirea critică pentru a da sens unor date complexe.
Spor la disertație! Sper să-ți prindă bine ce am zis. Aștept și alte păreri!