Ecaterina: Oh, Emilia, salut!

Înțeleg perfect cum te simți. Și eu am trecut prin asta și momentele de „vreau să arunc totul pe fereastră” au fost destul de dese, sinceră să fiu. E o perioadă destul de intensă, dar să știi că e normală. Nu ești singura care se simte așa.

La mine începutul a fost cam la fel, cu multe întrebări și nicio certitudine. Am stat zile în șir să mă gândesc la subiect, să caut articole, să mă conving că am ales ceva care să mă pasioneze (sau măcar să mă intereseze suficient cât să nu mă plictisesc la jumătate). Și metodologia… oh, metodologie! Asta mi-a dat cele mai multe bătăi de cap la început. Am schimbat-o de câteva ori până am ajuns la una care să fie fezabilă și să se potrivească cu ce voiam să demonstrez.

Cel mai important sfat pe care l-aș putea da e să nu te panichezi și să vorbești cât mai mult cu coordonatorul tău. Chiar dacă pare că te tot repezește sau că nu are timp, el/ea e acolo să te ghideze. Clarifică toate nelămuririle, chiar și pe cele care ți se par stupide.

Și amintește-ți, pas cu pas. Nu te gândi de la început la tot ce mai ai de făcut. Ia o zi, o săptămână. Ce ai de făcut luna asta? Săptămâna asta? Mâine?

Curaj! Ești pe drumul cel bun deja că te gândești la asta. Și dacă mai ai dileme, dă-i înainte pe forum, sigur mai sunt și alții care au trecut prin asta și au sfaturi bune.

Pupici!