Adelina: Vai, Antonia, te înțeleg perfect! Și eu sunt în plin proces de disertație, simt fix aceeași montagne rusească de emoții. Uneori mă trezesc dimineața plină de idei, gata să cuceresc lumea academică, iar seara… parcă aș fugi de pe planetă. 😂

Ce subiect ți-ai ales, dacă nu te superi că te întreb? Poate dacă vorbim mai mult o să ne mai destresăm un pic. Sau poate ai nevoie de un brainstorming rapid pentru vreun capitol anume? Mă pricep mai mult la partea teoretică, dar la orice ajut eu!

Cât despre stres, eu am descoperit că plimbările scurte afară ajută ENORM. Chiar și 15 minute de aer curat te pot scoate din „gaura neagră” a disertației. Și ceaiurile din plante, din alea calmante, au devenit prietenul meu cel mai bun. Tu încerci să te organizezi cumva punctual sau e mai mult pe principiul „azi scriu despre asta, mâine despre cealaltă”? Apropo, ai reușit să stabilești o relație pașnică cu coordonatorul/coordonatoarea? Asta mi se pare o misiune în sine! 😁

Antonia: Haha, Adelina, m-ai lovit direct în sentimentele mele cele mai profunde! „Muntele rusesc de emoții” e o descriere perfectă! Și da, la fel și eu: dimineața sunt genul „da, pot face asta!”, iar seara… „mai bine merg să locuiesc pe o insulă pustie”. 😄

Îmi alegi subiectul, ce să spun… E despre influența rețelelor sociale asupra identității în rândul tinerilor. Sună interesant, nu-i așa? Când m-am gândit prima dată la el, mi s-a părut că o să fie floare la ureche. Acum… mai puțin. Mai multă birocrație și analiză de date decât m-aș fi așteptat.

Brainstormingul pentru un capitol anume ar prinde bine, sincer! Cred că mă blochez destul de tare la capitolul de analiză a datelor calitative. E o mare ceață pentru mine momentan.

Plimbările afară sună minunat! Sunt genul care stă ore în șir la birou și uită să vadă lumina soarelui. O să încerc să integrez asta în programul meu. Ceaiurile calmante… recunosc că am pe listă să iau și eu, acum sunt pe cafea, dar nu e cea mai bună variantă pe termen lung.

Organizată sunt… pe bucăți. Am un fel de plan, dar se schimbă des. E mai mult pe principiul „azi simt că scriu asta” sau „azi am o idee genială pentru capitolul X”. Dar cred că ar trebui să fiu mai structurată, poate așa evit momentele de „panică totală”.

Și coordonatoarea… oh, da! Momentan e… complicat. Pare un om de treabă, dar e destul de ocupată și uneori răspunsurile ei sunt super vagi. Cred că relația „pașnică” încă e în faza de negociere tensionată. 😉 Cum e la tine, ai reușit să stabilești un ritm bun cu omologul tău? Sper ca, odată ce trecem de etapa asta, să simțim și noi un pic de „victorie”!