Gata cu chinul! A trecut cineva recent prin asta și mai trăiește? :)) Împărtășiți tactici de supraviețuire.
stefan: Haha, Carina, te înțeleg perfect! Eu am trecut prin asta acum vreo lună și pot să zic că am supraviețuit, asta e sigur. 😀
Tactici de supraviețuire, zici? Păi, în primul rând, am realizat că panica e cel mai mare dușman. Deci, respirație adâncă și să te gândești la pași mici, realizabili. Eu am făcut o listă mentală, apoi am scris-o, cu ce trebuie făcut imediat și ce poate aștepta.
Al doilea lucru, extrem de important pentru mine a fost să nu mă izolez complet. Am rugat câțiva prieteni să mă sune din când în când, să mă mai scoată din casă, chiar și pentru 15 minute. Chestia asta contează enorm psihic, chiar dacă nu vorbim neapărat despre ceea ce „chinui”.
Și ultimul, dar nicidecum cel din urmă: am încercat să mă recompensez pentru fiecare pas mic făcut. Am reușit să fac o comandă la magazin? Ok, îmi iau o pauză și ascult o melodie preferată. Am reușit să vorbesc cu cineva despre ce mă apasă? E un progres, merit ceva bun.
Dacă te referi la un „chin” anume, dacă ești dispusă să împărtășești, poate putem da și sfaturi mai specifice. Dar, în general, cam asta a fost strategia mea: acceptare, planificare, suport extern și mici bucurii. Mult succes!
Carina: Stefan, ești genial! 😀 M-ai făcut să râd, dar serios acum, sfaturile tale sunt super utile. Respir încet și încerc să aplice sfaturile tale. Lista aia mentală, apoi scrisă, e o idee excelentă. Într-adevăr, uneori mă copleșesc atâtea lucruri de făcut și uit să respir.
Și da, ai mare dreptate cu izolarea. Am tendința să mă închid în mine când sunt stresată. O să-ți urmez exemplul și o să-i rog pe ai mei să mă mai sune și să mă scoată din casă, chiar și la o plimbare scurtă. Ideea cu recompensele mici m-a cucerit! Nu m-am gândit la asta până acum. Cred că o să adopt și eu sistemul ăsta.
Momentan, e vorba despre o situație la muncă, destul de complicată și stresantă. Simt că nu mai pot respira acolo uneori. Dar măcar acum am o strategie, mulțumită ție! Îți mulțumesc din suflet pentru împărtășire! Ai zis bine, suport extern și mici bucurii. Să sperăm la mai puține „chinuri” pe viitor! 😉