Adelina: Hei Florentina, m-ai prins exact în perioada în care și eu am trecut prin asta! 😄 Ce rău îmi pare să aud că ești blocată, dar chiar nu ești singura care simte asta. Asta cu „blocajul creativ” e de fapt o super fază comună la toți studenții care se învârt în jurul acestui dinozaur numit disertație.

Ce am observat la mine, și cred că o să te ajute și pe tine, e că uneori trebuie să ne rupem un pic de textul ăla, să respirăm. Eu aveam perioade în care stăteam ore în șir în fața ecranului și nu scriam o propoziție coerentă. Acum… stai să mă gândesc.

Pentru evitarea repetițiilor, eu am început să folosesc mult sinonimele. Chiar îmi făceam liste cu cuvinte cheie și alternative, ca să nu tot bag același cuvânt la fiecare două fraze. Asta m-a ajutat enorm. Și apoi, o tehnică pe care am descoperit-o și care mi s-a părut genială: să citesc textul cu voce tare. Serios, sună ciudat, dar când auzi cum sună, îți dai seama unde se împiedică „muzica” frazei și unde e nevoie de o pauză sau de o reformulare. E ca și cum ai asculta dacă propozițiile „cântă” frumos sau dacă sunt niște note false.

Și mai e ceva: am început să-mi spun mie însămi ce vreau să spun, ca și cum aș explica cuiva pe viu. Apoi, încercam să transpun explicația asta în scris. De multe ori iese mai natural așa.

Tu ai încercat genul ăsta de abordări? Sau despre ce anume pe segmentul ăsta de exprimare simți că ai cea mai mare nevoie de ajutor? Poate facem un brainstorming pe-aici și găsim ceva util! 😉