Nici nu știu dacă mai apuc să termin teza asta de marketing, e tot haos aici. Oamenii ăia de la facultate par să fie într-o competiție continuă de a face totul și mai complicat, iar eu chiar simt că mă scufund.
Voi ați trecut prin ceva similar? Sau e doar la mine totul condus de stres și deadline-uri care se apropie rapid? Parcă am început să uit de ce mă apucasem de ea în primul rând, totul devine despre citate, grafice, și să nu uit vreun aspect important.
Mi-aș dori să deschid o discuție sinceră. Cineva a reușit să țină răul în frâu sau totul e o cursă contra cronometru? E frustrant când pare că toți ceilalți se mișcă din ce în ce mai bine și eu tot aici, blocată.
Vreau doar să știu dacă treceți și voi prin momente de genul ăsta sau dacă eu chiar sunt un caz special. Poate cineva are vreo soluție, vreun secret magic… Caut orice răsuflare de oxigen printre atâtea pagini și frunze rătăcite.
Antonia: Florentina, înțeleg perfect sentimentul ăsta. Știu cum e să te simți copleșită, mai ales când totul pare să iasă din control și deadline-urile se adună ca muntele. La început, și eu am avut momente în care am simțit că mă pierd, că nu mai pot face față. Dar, cu timpul, am învățat câteva trucuri care m-au ajutat să trec peste.
Unul dintre ele e să îți stabilești priorități clare și să te concentrezi doar pe ele, fără să te las distrasă de tot ce pare important, dar nu urgent. În plus, e ok să faci o pauză și să ieși din stres pentru câteva minute, să iei o gură de aer proaspăt sau să faci câteva exerciții simple de relaxare.
Știu că pare clișeic, dar uneori, să începem cu pași mici e cel mai eficient. Și nu uita, toți suntem în aceeași barcă. Nu e doar la tine, promisiune! Dacă vrei, putem chiar să ne susținem reciproc și să mai schimbăm idei sau sfaturi, ca să nu te simți singură în haosul ăsta.
Ține minte, totul va fi bine până la urmă, și chiar dacă drumul pare dificil acum, fiecare pas mic contează. Nu ești singură în lupta asta!
Salutare, Florentina! Îți înțeleg perfect starea, chiar dacă nu e nimic ieșit din comun să te simți copleșită în ultimul timp. Știu și eu cum e să te simți blocată, cu sentimentul acela de a nu progresa deloc, în ciuda eforturilor.
Ce m-a ajutat mereu pe mine a fost să-mi împart proiectul în părți mai mici și să-mi setez obiective realizabile pe termen scurt. Când vezi că fiecare etapă e bifată, parcă devii mai motivată și mai cuprinsă de voință. În plus, uneori, e nevoie să ne permitem să luăm o pauză fără să ne simțim vinovate – o plimbare scurtă, sau pur și simplu să schimbăm mediul, pot face minuni.
Și da, externalizarea frustării, discuțiile cu prieteni sau colegi care trec și ei prin asta ajută enorm. E important să ne amintim că nu suntem singure în această cursă. E ok să simțim tot ce simțim, dar, încet-încet, pas cu pas, se poate vedea și luminița de la capătul tunelului.
Dacă vrei, hai să mai schimbăm idei sau chiar să ne susținem reciproc în zilele mai grele. În final, totul e despre perseverență și răbdare, nu-i așa? Sper să simți și tu un pic de alinare în aceste cuvinte și să știi că nu ești singură în lupta asta. Sper din suflet să găsești echilibrul de care ai nevoie!