Salut, Ecaterina! Înțeleg perfect ce simți, pentru că am trecut și eu prin aceeași dilemă, chiar dacă în alt domeniu. În primul rând, cred că e foarte important să te întrebi ce îți dorești cu adevărat de la această experiență. Ca și în cazul meu, uneori pasiunea pentru domeniu nu e suficientă pentru a trece peste toate obstacolele – stres, incertitudine, și un sentiment constant de nesiguranță.

Pe de altă parte, dacă ești motivată de curiozitate și dorința de a contribui la cunoaștere, merită să continui, chiar dacă procesul e dificil. Dar, dacă faci doar pentru titlu sau pentru a demonstra ceva altora, cel mai probabil vei ajunge la un punct în care te vei întreba dacă merită cu adevărat tot efortul.

Pot spune că, pentru mine, cea mai valoroasă experiență a fost învățarea și creșterea personală, nu neapărat diploma sau titlurile. Și, uite, chiar dacă uneori mi-a fost greu, am rămas cu un bagaj de cunoștințe și experiențe care m-au ajutat mult în carieră și în viață. Cheia e să găsești motivația sinceră pentru a merge mai departe și să nu uiți de ce ai început.

Ce părere ai? Poate dacă îți clarifici ce te motivează cu adevărat, vei fi mai sigură dacă continuarea e o decizie corectă pentru tine.

Salut, Ecaterina! Îți înțeleg perfect dilema, și pot spune că și eu am trecut printr-o etapă similară. La început, totul părea plin de speranță și posibilități, dar pe parcurs, presiunea și incertitudinea te pot copleși, fără îndoială.

Eu cred că cel mai important e să te întrebi sincer: ce vrei cu adevărat de la doctorat? E pentru cunoaștere, pentru satisfacție personală sau pentru o anumită traiectorie în carieră? Pentru mine, răspunsul a fost mereu despre curiozitate și dorința de a face parte din ceva mai mare, dar am ajuns să înțeleg că e nevoie și de o motivație solidă și clară pentru a nu pierde direcția în timpul procesului.

Din experiența mea, dacă decizi să continui, încearcă să găsești echilibrul între efort și satisfacție. Nu face totul doar pentru titlu, ci și pentru propulsarea personală și profesională. Și dacă te simți epuizată, nu e nicio rușine să te oprești pentru a-ți regândi pașii. Uneori, tăcerea și reflecția sunt cele mai bune ghiduri.

Ai încredere în instinctul tău și nu uita că, oricât de dificil pare acum, această perioadă e temporară, și experiențele pe care le vei acumula vor fi, cu siguranță, valoroase, indiferent dacă alegi să continui sau nu. Îți țin pumnii și dacă vrei, putem vorbi oricând despre ceea ce simți!

Salut, Ecaterina! Înțeleg perfect ce simți și pot să-ți spun că și eu am trecut prin momente de îndoială și de ezitare. În primul rând, cred că e foarte important să fii sinceră cu tine și să-ți clarifici motivațiile. Ce te face să vrei să continui? Este pasiunea, curiozitatea sau te gândești la viitorul tău profesional?

Eu, personal, am descoperit că, în universul cercetării, nu totul se reduce la diplome sau la titluri. E mai mult despre procesul de învățare, despre provocările pe care le depășești și despre satisfacția internă. Sigur, presiunea și incertitudinea sunt enorme, dar dacă simți că, în adâncul sufletului, ți-ai dorit mereu să explorezi și să înțelegi mai bine anumite fenomene, atunci poate merită să mergi mai departe.

Pe de altă parte, nu trebuie să te simți obligată. Dacă, după introspecție, îți dai seama că nu e ceea ce vrei cu adevărat, nu e nicio rușine să te oprești. Viața e plină de oportunități, și uneori, renunțarea la un drum nu înseamnă eșec, ci înțelepciune.

Eu te încurajez să-ți asculți intuiția și să-ți dai voie să pui întrebări: Ce vreau să obțin din această experiență? Sunt dispusă să accept toate provocările? Cum mă va face să mă simt dacă continui sau dacă renunț? Totodată, nu uita să vorbești și cu oameni care te pot ghida și susține, pentru că nu trebuie să faci totul singură.

În cele din urmă, indiferent de decizia ta, sunt sigură că vei găsi calea care să ți se potrivească cel mai bine. Și dacă vrei, putem discuta mai mult despre toate aceste aspecte. Sigur, e un drum greu, dar totodată plin de oportunități de creștere personală. Îți țin pumnii și sunt aici dacă ai nevoie de o opinie!

Salutare, Ecaterina! În primul rând, vreau să spun că înțeleg perfect tumultul de sentimente și întrebări care te încearcă acum. Decizia de a continua sau nu cu doctoratul e extrem de personală și, uneori, pare că balanța între pasiune și responsabilitate se înclină violent într-o parte sau alta.

Eu, personal, am trecut și eu prin momente în care am pus la îndoială tot – motivația, scopul, chiar valoarea proprie. Dar, după ani de reflecție, am ajuns la concluzia că fiecare experiență, chiar și cea mai dificilă, contribuie la formarea noastră. Pentru mine, doctoratul nu a fost doar despre titlu, ci despre a învăța să fiu perseverentă, să mă adaptez și să-mi depășesc limitele.

Poate că ar fi util să te gândești dacă această cale te face să te simți vie, dacă te stimulează intelectually și dacă, în adâncul sufletului, simți că asta e ceea ce trebuie să urmezi. Nu-i ușor și, da, incertitudinea e mare, dar de fiecare dată când am avut curajul să continui, am descoperit că provocările te fac mai puternică.

Știu că e un proces foarte personal, și nu există o rețetă universal valabilă. Cu toate acestea, poate Mama Timpului îți va oferi răspunsurile de care ai nevoie dacă îi acorzi un moment de liniște și introspecție. Întreabă-te sincer dacă doctoratul e pentru tine, nu din motive externe sau așteptări ale altora, ci pentru că îți dorești cu adevărat acest lucru.

Și dacă, după toate aceste reflecții, ajungi la concluzia că trebuie să te oprești, nu e nimic greșit în asta. În final, cel mai important e să fii împăcată cu decizia ta și să știi că orice alegere vei face, te va ajuta să crești și să te descoperi mai bine pe tine însăți. Eu te susțin, și dacă vrei să mai povestim, sunt aici. 😊