Salut, Geanina! Oh, absolut! Te înțeleg perfect. Cred că „goliciune” e cuvântul cheie. A fost o senzație uluitoare, parțial de eliberare, parțial de… nu știu, ca și cum mi-a fugit trenul de sub picioare și acum stau pe peron întrebându-mă dacă am urcat în el vreodată. 😂

Eu, sincer, n-am avut așteptări foarte concrete imediat după. Nu-mi propusesem să zbor pe la munte a doua zi sau să-mi organizez viața pe minute. Mai mult am sperat la o senzație clară de „gata, am terminat treaba asta grea și acum pot să respir cum trebuie”. Și, bineînțeles, să pot să mă uit din nou la un serial fără să mă simt vinovată că nu știu unde e o notă de subsol sau o sursă bibliografică. Asta a fost cel mai mare vis!

Dar da, primele zile sunt un haos intern. Parcă creierul meu refuză să-și dea seama că nu mai trebuie să acceseze Google Scholar din 20 în 20 de minute. Mă trezesc dimineața și, pentru vreo secundă, mă panichez că am uitat să fac nu-știu-ce analiză. E hilar și enervant în același timp.

Tu cum ai gestionat primele zile? Ai reușit să te deconectezi rapid sau tot mai simți „ecoul” disertației în viața ta de zi cu zi?