Salutare tuturor! Mă tot întreb dacă, în fond, se cercetează cu adevărat ceva util prin tesele de doctorat în literatură sau dacă totul se reducem doar la eseuri lungi și interpretări care nu au aplicabilitate practică? Parcă uneori mi se pare că ne pierdem în detalii de-ale criticii, dar nu ne întrebăm dacă ceea ce discutăm are vreo valoare în afara universităților.

Voi ce părere aveți? Credeți că temele de doctorat în literatură se pot conecta mai bine la lumea reală sau e tot o luptă cu vântul? Mi-aș dori ca poate, peste ani, munca noastră să poată fi folosită ca un ghid, sau măcar să aibă o aplicație concretă.

Sau pur și simplu ne pierdem în artă pentru artă, și asta-i partea cea mai frumoasă? Mă rog, doar mă întreb… Aștept și păreri sau experiențe cu privire la asta.