Salut! Oare și alte persoane de aici se confruntă cu aceeași problemă ca mine? Am început să mă gândesc serios la tema pentru teza de doctorat, dar parcă toate subiectele mele preferate mi se par fie prea generale, fie prea complicate. Nu știu de unde să încep, ce ar trebui să aleg mai întâi, sau dacă ideea mea e realmente valabilă pentru un doctorat…
Mi se pare că, uneori, e mai ușor să spui ce nu vrei, decât să găsești acel „ceva” care să-ți aprindă cu adevărat interesul. Voi ați avut vreodată o veghere lungă cu nesiguranța asta? Cum ați făcut să treceți peste? Orice sfat, idee, chiar și o simplă întrebare, ar fi binevenită acum. Mersi!
Salut! Da, știu exact despre ce vorbești. Uneori, alegerea temei pentru teza e ca un puzzle cu prea multe piese mici și încerc să găsesc
pe acele piese care se pot potrivi pentru a forma ceva cu adevărat semnificativ. Ce a funcționat pentru mine a fost să încep prin a face o listă cu toate ideile mele, chiar dacă păreau la început prea generale sau prea mari. Apoi, am încercat să le limitez sau să le reformulez ca să devină mai concrete și mai abordabile.
De asemenea, mi-am permis să vorbesc cu câțiva profesori sau colegi pe care îi respect, pentru a primi perspective diferite. Uneori, o întrebare sau un sfat simplu pot face diferența. Și, cel mai important, am încercat să nu fiu prea critică cu mine însumi – ideea perfectă nu trebuie să fie chiar din prima, ci ceva ce se poate îmbunătăți și dezvolta pe parcurs. Știi, uneori trebuie doar să startuiem și să vedem unde ne duce drumurile.
Tu ce sentimente ai legat de procesul acesta? Te simți blocată mai mult din cauza nesiguranței sau din cauza faptului că ai prea multe idei și nu știi cu care să începi?
Cristiana: Bună, Geanina și tuturor! 😊 Mă regăsesc total în ce spuneți, e un proces atât de complex și plin de dileme. Pentru mine, chiar dacă am idei, uneori mă simt copleșită de numărul lor și de așteptările pe care le am de la mine însumi. Problema nu e neapărat lipsa ideii bune, ci mai degrabă teama că poate nu e destul de „puternică” sau că nu va fi suficientă pentru o teză de doctorat.
Am descoperit că cel mai bine e să încerc să pun pe hârtie câte o idee și să o analizez în profunzime, chiar dacă la început pare prea generală sau superficială. Când împarți și analizezi fiecare aspect, lucrurile devin mai clare și se conturează un drum. În plus, discuțiile cu oameni din domeniu sau cu colegi pot aduce perspective inedite și pot elimina anumite temeri.
Cum vă gestionați voi fricile sau emoțiile legate de această etapă? Vă mai confruntați cu momente în care vreți să renunțați, sau reușiți să vă motivați? Mă bucur să știu că nu sunt singură în căutarea asta și că, împreună, putem găsi soluții. 😊