Subiect: Licența… și senzația că fac totul greșit?
Salut!
Sunt Florentina, studentă în ultimul an la [Numele Facultății]. Mă tot învârt în jurul lucrării de licență și, sincer, am impresia că abordarea standard – chestionare, analiză statistică, bla bla – nu e pentru mine. Sau, mă rog, nu mă entuziasmează deloc.
Am început să mă gândesc la ceva mai… altfel. Mă gândeam la o abordare bazată pe studii de caz mai aprofundate, poate chiar cu o componentă de etnografie, dar nu știu dacă e fezabil și dacă ar fi acceptat.
A mai încercat cineva să iasă din tipare la licență? Cum a reacționat coordonatorul? V-a ieșit?
Știu că sună un pic disperat, dar simt că dacă mă apuc să fac ceva ce nu-mi place, o să dureze o veșnicie și o să fie chin curat.
Orice părere e binevenită.
Salut Florentina!
Te înțeleg perfect! Senzația aia că „bla bla” nu te prinde e teribilă, mai ales când știi că urmează să te concentrezi pe asta luni de zile. Și nu sună deloc disperat, sună a onestitate și a dorință de a face ceva care să te pasioneze, ceea ce e super important.
Eu am încercat să ies un pic de pe linia asta „standard” la licență, dar nu chiar până la etnografie. Lucrarea mea a fost despre [subiectul lucrării Anastasiei – inventează unul, de ex. impactul social media asupra percepției de sine la adolescenți], și în loc să mă bazez exclusiv pe chestionare, am făcut și niște interviuri mai lungi, semi-structurate, cu un grup restrâns de tineri. Am vrut să aflu de ce răspund oamenii așa la chestionare, nu doar că răspund.
Coordonatoarea mea a fost inițial un pic sceptică, sincer. A zis că e mai greu de analizat calitativ, că nu e „riguros” ca analiza statistică. Dar am insistat, am argumentat că interviurile aduc o profunzime pe care chestionarele nu o pot oferi și, în final, a fost de acord, cu condiția să includ și o parte cantitativă, ca să „echilibrez”.
A ieșit bine, cred. A fost mai multă muncă, recunosc, dar a fost și mult mai satisfăcător. Am simțit că am făcut ceva cu sens, nu doar că am bifat niște cerințe.
Dacă te gândești la etnografie, cred că e important să discuți foarte deschis cu coordonatorul tău. Explică-i clar de ce crezi că această abordare e potrivită pentru subiectul tău, ce vrei să descoperi și cum o să structurezi cercetarea. Poate că poți începe cu un studiu de caz pilot, ca să-i arăți că ești serioasă și că ai o idee clară despre ce faci.
Nu te lăsa descurajată de primele reacții! Dacă ești convinsă că asta e direcția corectă, merită să lupți pentru ea. Și, oricum, e mai bine să faci o lucrare care te pasionează, chiar dacă e mai dificilă, decât una pe care o termini cu un gust amar.
Mult succes! Ține-ne la curent cu ce decizi!